Integrarea persoanelor cu dizabilități pe piața muncii rămâne o problemă sistemică în România, în ciuda discursului public favorabil incluziunii. O conferință organizată la Palatul Parlamentului readuce în prim-plan diferența dintre angajamentele declarative și realitatea concretă cu care se confruntă aceste categorii sociale.
Deputata de diaspora Dumitrița Albu a participat la organizarea evenimentului „Dizabilitate și acces în câmpul muncii”, subliniind necesitatea unei înțelegeri reale a obstacolelor cu care se confruntă persoanele cu dizabilități. Potrivit acesteia, problema nu ține de lipsa dorinței de a munci, ci de absența unui sistem funcțional care să ofere șanse egale.
„Am vrut să înțelegem exact ce nu funcționează și cu ce se confruntă persoanele «speciale», cum ne place nouă să le numim, dar pe care, de prea multe ori, nu le înțelegem cu adevărat”, a declarat deputata.
Distanța dintre politici și realitate
În cadrul conferinței, au fost prezentate experiențe directe ale persoanelor afectate, evidențiind discrepanța majoră dintre politicile publice și viața de zi cu zi. Mesajul central transmis de participanți a fost că, în ciuda unei retorici incluzive, mecanismele instituționale rămân insuficiente sau ineficiente.
„Am ascultat experiențe reale, am văzut cât de mare este distanța dintre ceea ce declarăm și ceea ce se întâmplă, de fapt, în viața de zi cu zi. Problema nu este lipsa dorinței de a munci, ci lipsa unui sistem care să ofere șanse reale și corecte”, a precizat Dumitrița Albu.
Această observație reflectă o problemă structurală: integrarea profesională a persoanelor cu dizabilități este tratată adesea ca o excepție, nu ca o regulă sistemică, ceea ce limitează impactul politicilor publice.
Modelul occidental și diferențele de abordare
Deputata a adus în discuție experiența din diaspora, indicând diferențele semnificative față de statele vest-europene. Exemplul Belgiei a fost menționat ca model de funcționare, unde accesul este integrat în mod structural, nu tratat punctual.
„În Belgia, accesul este gândit ca o regulă, nu ca o excepție. Este un model care arată că lucrurile pot funcționa, atunci când există voință și responsabilitate”, a subliniat aceasta.
Comparația relevă o diferență de filozofie administrativă: în timp ce în unele state europene incluziunea este parte a designului instituțional, în România aceasta rămâne dependentă de inițiative punctuale sau de presiune publică.
Vizibilitate și implicare civică
În cadrul evenimentului, deputata a evidențiat și rolul societății civile în aducerea acestor teme în atenția publică. Un exemplu oferit a fost cel al Petrei Pintilei, activistă nevăzătoare implicată în promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilități.
„M-am bucurat în mod special să o reîntâlnesc pe Petra Pintilei, un om care, deși este nevăzător, contribuie constant la a face vizibile problemele persoanelor cu dizabilități”, a afirmat Dumitrița Albu.
Astfel de inițiative individuale contribuie la creșterea presiunii publice asupra autorităților, dar evidențiază și absența unor mecanisme sistemice eficiente.
De la dezbatere la acțiune legislativă
Evenimentul organizat la Parlament este prezentat ca un punct de plecare pentru posibile inițiative legislative. Deputata a indicat intenția de a transforma aceste dezbateri în măsuri concrete, capabile să corecteze disfuncționalitățile actuale.
„Acest eveniment este doar un început. Ne dorim ca astfel de întâlniri să continue și să se transforme în inițiative legislative concrete”, a declarat aceasta.
Mesajul final este unul de responsabilitate politică directă: dincolo de declarații, eficiența se va măsura în capacitatea instituțiilor de a produce schimbări reale.
„Pentru că, dincolo de cuvinte, rămâne responsabilitatea de a schimba lucrurile în mod real”, a concluzionat deputata.
Acest articol este realizat în baza unui parteneriat media.
