Forțele speciale americane conduc o operațiune de salvare în Iran după doborârea a două avioane militare
Trupele speciale americane sunt implicate într-o misiune de căutare și recuperare pe teritoriul Iranului, în urma doborârii a două aeronave militare. Un pilot ar fi fost recuperat, iar căutările continuă pentru al doilea membru al echipajului.
Conform informațiilor disponibile, unul dintre piloții unui avion de vânătoare F-15E ar fi fost recuperat. Dacă această informație se confirmă, va reprezenta una dintre cele mai recente operațiuni CSAR (Căutare și salvare de luptă) din istoria misiunilor americane.
Potrivit relatărilor CBS, al doilea membru al echipajului este încă căutat în interiorul Iranului. Operațiunea se desfășoară într-un mediu ostil și sub o presiune ridicată a timpului.
Misiunile CSAR sunt dedicate localizării și recuperării personalului aflat în pericol, cum sunt piloții doborâți sau trupele izolate pe câmpul de luptă. Aceste operațiuni se diferențiază de căutările și salvările obișnuite, care au loc în situații umanitare sau după dezastre, prin desfășurarea exclusivă în zone ostile, uneori adânc în teritoriul inamic.
În astfel de cazuri, reacția rapidă este vitală, iar riscurile sunt majore atât pentru echipele de salvare, cât și pentru cei pe care încearcă să-i recupereze.
De regulă, aceste misiuni includ utilizarea elicopterelor, avioanelor de realimentare și sprijin aerian pentru supravegherea și, dacă este necesar, acoperirea zonei.
Un fost comandant al unei escadrile de parașutiști de salvare a detaliat amploarea unei asemenea operațiuni. El a menționat că intervenția ar implica cel puțin 24 de parașutiști de salvare care ar explora zona cu ajutorul elicopterelor Black Hawk.
Acesta a adăugat că echipele sunt pregătite să efectueze intervenții directe din aer, dacă situația o cere. Odată ajunse la sol, prioritatea este stabilirea contactului cu persoana dispărută și evaluarea stării acesteia.
Despre pericolele implicate, fostul comandant a spus: „A spune că este o situație extrem de periculoasă este o subestimare”.
Tot el a afirmat: „Pentru asta se antrenează, peste tot în lume. Sunt cunoscuți drept cuțitele elvețiene ale Forțelor Aeriene”.
Un fost specialist în operațiuni speciale din cadrul Corpului Pușcașilor Marini din SUA, Jonathan Hackett, a explicat pentru BBC cum se organizează o astfel de misiune. El a spus că prima etapă constă în identificarea semnelor de viață și reconstruirea traseului probabil al persoanei dispărute.
Ulterior, aria de căutare este extinsă în funcție de distanța pe care aceasta ar fi putut-o parcurge în condiții dificile.
„Se încearcă reconstruirea traseului pornind de la ultimul punct cunoscut în care se afla persoana și extinderea căutării în funcție de distanța pe care ar fi putut-o parcurge aceasta, în diverse condiții, într-un teren extrem de dificil”, a spus Hackett.
El a mai precizat că astfel de misiuni pot presupune colaborarea cu actori locali pregătiți anterior pentru a sprijini intervențiile rapide.
Specialiștii descriu misiunile CSAR ca fiind o cursă contra cronometru, deoarece există riscul ca forțele inamice să ajungă în zonă înainte ca recuperarea să fie finalizată.
Echipele trebuie să găsească rapid persoana vizată, să ofere asistență medicală dacă este nevoie și să o extragă în siguranță printr-un traseu securizat.
Un videoclip verificat, apărut vineri, arată elicoptere militare americane și un avion de realimentare operând deasupra provinciei Khuzestan din Iran, pe fondul acestei operațiuni.
Operațiunile CSAR au o istorie care începe în Primul Război Mondial, când piloți izolați pe teritoriul Franței erau recuperați după aterizări forțate.
În 1943, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, două cadre medicale militare au fost parașutate în fosta Birmanie pentru a sprijini soldații răniți, marcând una dintre primele misiuni de acest gen.
Un an mai târziu, în 1944, a avut loc prima operațiune de salvare cu elicopterul din istorie, când un locotenent american a evacuat patru soldați aflați în spatele liniilor inamice. Acest eveniment este considerat și prima utilizare operațională a elicopterului în luptă.
Unitățile moderne de salvare s-au dezvoltat după al Doilea Război Mondial, iar progresul semnificativ a avut loc în timpul Războiului din Vietnam.
Un exemplu cunoscut este incidentul „Bat 21”, în care încercările de recuperare a unui pilot american au provocat pierderi suplimentare de aeronave și victime.
În 1995, pilotul american Scott O’Grady a fost recuperat după șase zile de evitare a capturării, într-o operațiune comună a forțelor aeriene și a pușcașilor marini.
În 1999, o echipă CSAR a recuperat un pilot american aflat la bordul unui avion F-117 doborât deasupra Serbiei.
În 2005, asemenea unități au participat la salvarea unui membru al forțelor speciale ale Marinei SUA, rănit în Afganistan, eveniment ce a inspirat producții cinematografice.
De-a lungul ultimelor decenii, echipele de parașutiști de salvare au fost implicate în mii de misiuni în teatrele de operațiuni din Irak și Afganistan.
Aceste unități sunt responsabile cu recuperarea personalului militar în situații critice, iar pregătirea lor este considerată una dintre cele mai riguroase din structura forțelor aeriene americane.
Motto-ul lor, „Aceste lucruri le facem pentru ca alții să poată trăi”, sintetizează rolul lor în operațiunile de recuperare din zonele de conflict activ.
