Rețeaua invizibilă ce asigură sprijinul regimului iranian prin control economic și social
Regimul din Iran își menține stabilitatea nu doar prin mecanisme ideologice sau militare, ci și printr-o structură economică extinsă care recompensează loialitatea și descurajează opoziția, potrivit The Wall Street Journal.
Unii analiști și cercetători specializați în politica iraniană spun că sistemul funcționează ca un contract social și economic între autorități și susținătorii acestora, în care beneficiile materiale sunt oferite în schimbul sprijinului activ pentru menținerea regimului.
Această rețea complexă de patronaj a devenit un element central al funcționării statului iranian, contribuind la coeziunea internă chiar și în condițiile unor presiuni externe crescute, inclusiv campanii militare și sancțiuni economice.
De la fondarea Republicii Islamice, autoritățile au dezvoltat un sistem economic care controlează o parte semnificativă din activitatea economică a țării. Conform analizelor recente, instituții asociate cu structurile de securitate și religioase controlează peste 50% din economia Iranului.
Un raport publicat în decembrie 2025 de Clingendael Institute descrie acest mecanism drept „complexul militar-bonyad”, subliniind că „acest complex rămâne neîntrerupt” și „permite puține schimbări politice interne”. Acest sistem include atât companii controlate de Garda Revoluționară, cât și fundații religioase (bonyads), care beneficiază de scutiri fiscale și acces preferențial la resurse economice.
După retragerea companiilor multinaționale din sectorul energetic iranian, în urma sancțiunilor internaționale, contractele au fost redistribuite către entități locale apropiate regimului.
Conglomeratul Khatam al-Anbiya, afiliat Gărzii Revoluționare, ar avea contracte estimate la aproximativ 50 de miliarde de dolari, echivalentul a circa 14% din produsul intern brut al Iranului, potrivit unui raport din 2023 al Washington Institute for Near East Policy.
Sistemul oferă o gamă largă de avantaje celor care sprijină regimul. Acestea includ acces la locuri de muncă bine plătite, facilități financiare și oportunități educaționale. Tinerii considerați loiali au prioritate la universitățile de top, ceea ce le facilitează ulterior accesul la poziții în administrația publică sau în companii controlate de stat.
Un fost inginer petrolier care a lucrat într-o subsidiară a Khatam al-Anbiya a declarat că salariile oferite de aceste companii pot fi de până la cinci ori mai mari decât cele din sectorul privat obișnuit. În plus, cei afiliați organizației paramilitare Basij beneficiază de promovări accelerate și avantaje suplimentare, precum locuințe sau autoturisme de serviciu.
De asemenea, membrii Gărzii Revoluționare pot primi împrumuturi avantajoase. Potrivit unor relatări, un membru al acestei structuri a obținut finanțare pentru achiziționarea a două apartamente în nordul Teheranului și a reușit să trăiască din veniturile din chirii după misiuni externe.
Organizația paramilitară Basij joacă un rol important în menținerea controlului social. Spre deosebire de structurile militare tradiționale, aceasta este integrată în societate. Activista iraniană Azam Jangravi a explicat: „Basij fac parte din societate”. Ea a relatat că un participant la protestele din ianuarie a fost surprins să se confrunte cu vecini adolescenți care făceau parte din această organizație.
Participarea la Basij oferă nu doar beneficii materiale, ci și oportunități de integrare în structurile de putere. Membrii pot primi acces preferențial la valută pentru importuri sau la contracte de stat, conform fostului consultant financiar Mustapha Pakzad.
În unele cazuri, recompensele sunt modeste, dar semnificative pentru anumite categorii sociale. Un rezident din Isfahan a relatat că un contractor afiliat Gărzii Revoluționare a început să fie plătit în vouchere echivalente cu aproximativ 9 dolari. Acestea sunt oferite în special membrilor Basij implicați în activități voluntare, precum supravegherea punctelor de control. Expertul în securitate Golkar a subliniat: „Pentru cei mai săraci iranieni, acest lucru este foarte valoros”.
Pe lângă stimulentele economice, există și forme de presiune instituțională. Cei aproximativ trei milioane de angajați ai statului sunt așteptați să demonstreze loialitate față de regim. Potrivit unor foști funcționari, aceștia sunt adesea transportați la mitinguri pro-guvernamentale, uneori sub presiune profesională.
Acest mecanism combinat de beneficii și constrângeri contribuie la menținerea stabilității interne a regimului. În contextul tensiunilor externe și al protestelor interne, sistemul de patronaj economic continuă să joace un rol central în susținerea structurilor de putere din Iran.
