Occidentalii pleacă în număr fără precedent, cu efecte economice în ambele tabere
După demisia din 2023, Jacinda Ardern a ales să locuiască în Sydney, după ce a acceptat o poziție la Harvard University, generând nemulțumiri în Noua Zeelandă din cauza emigrației crescânde.
O analiză a publicației The Economist indică o tendință amplă în țările occidentale: creșterea numărului celor care părăsesc aceste state, aspect mai puțin observat în comparație cu imigrația. Dezvoltarea „economiei expaților” ar putea avea efecte importante.
Guvernele întâmpină dificultăți în monitorizarea emigrației. Marea Britanie a lipsit de controale la ieșire ani de zile, permițând plecarea fără înregistrare oficială. Statele Unite nu dispun nici ele de un sistem complet pentru aceste date. Statisticile sunt obținute prin combinarea informațiilor fiscale, sondajelor și metodelor indirecte.
The Economist a realizat prima estimare cuprinzătoare a emigrației brute din 31 de țări occidentale, printre care Australia, Marea Britanie, Canada, Franța și Germania, excluzând SUA din cauza datelor insuficiente. Aceasta măsoară momentul în care o persoană încetează să mai fie rezidentă, neincluzând turiști sau călătorii de afaceri.
Conform celei mai bune estimări, în 2024 aproximativ 4 milioane de persoane au emigrat din aceste țări, în creștere cu circa 20% față de perioada pre-pandemică.
Emigrația din Grecia a scăzut semnificativ comparativ cu anii 2010, odată cu redresarea economică, țara urcând de la poziția de „codaș” în Europa la o poziționare de top. În schimb, majoritatea statelor au înregistrat creșteri notabile: în trimestrul trei al lui 2025, plecările din Canada au fost cu 34% mai multe decât în urmă cu șase ani, în Noua Zeelandă cu 29% mai mari decât în 2019, iar în Suedia peste 60% mai ridicate.
Institutul italian de statistică a semnalat un „boom al emigrației către străinătate”, iar Islanda a raportat cel mai ridicat nivel al emigrației din istoria sa. Un raport al Brookings Institution estimează că SUA au înregistrat o plecare de până la 3 milioane de persoane în 2025, față de 2 milioane în 2021. Date private indică și o tendință recentă ca mai mulți specialiști americani în tehnologie să se mute în Europa decât invers.
Creșterea emigrației reflectă, parțial, o inversare a valului masiv de imigrație din 2022 și 2023, când multe persoane au venit în Occident fără intenția de a rămâne definitiv. Studenții termină studiile, lucrătorii temporari se întorc în țările lor, iar unii rezidenți temporari se răzgândesc.
Administrația Donald Trump a inițiat eforturi de deportare care ar putea duce la plecarea a până la 1 milion de persoane în 2026, pe lângă cei aproximativ 2 milioane care pleacă în mod obișnuit, toate acestea fiind contabilizate ca emigrați.
Totuși, fluctuațiile în rândul străinilor nu explică total fenomenul. Se conturează o adevărată economie a expaților: în Irlanda, emigrația cetățenilor a crescut cu 29% față de 2019, iar în Noua Zeelandă cu 74%. Date recente arată o creștere a emigrației cetățenilor britanici, deși estimările sunt considerate nesigure.
Analize OECD nu arată o majorare a britanicilor născuți în Regatul Unit care trăiesc în străinătate, dar evidențiază o creștere semnificativă a americanilor stabiliți în exterior, cu 11% între 2019 și 2024. Puține informații există despre profilul expaților, însă un studiu din Noua Zeelandă indică faptul că persoanele cu studii universitare sunt cel puțin de două ori mai predispuse să emigreze în jurul vârstei de 20 de ani.
Unii expați occidentali aleg țări din afara Occidentului, cum ar fi Emiratele Arabe Unite, deși conflictele din Orientul Mijlociu pot influența această direcție. Chiar și înainte de tensiuni, majoritatea migrau către alte state occidentale. Estimările arată că din 2019 numărul occidentalilor stabiliți în alte țări occidentale a crescut cu aproximativ 2 milioane.
SUA au atras peste 40% din această creștere, inclusiv europeni ambițioși în domeniul inteligenței artificiale. Olanda a atras, proporțional cu populația, un număr mare de expați. Datele britanice sunt insuficiente pentru o analiză detaliată, dar observații informale indică prezența numeroaselor celebrități nord-americane în Londra.
Trei factori explică ascensiunea economiei expaților. Primul este pandemia, care a făcut obișnuită ideea de „arbitraj geografic” – alegerea locului de trai în funcție de costuri și beneficii, nu neapărat de locul de muncă. Acceptarea muncii la distanță a facilitat relocarea în alte țări. Multinaționalele americane din consultanță sau servicii tehnice au cu 36% mai mulți angajați în străinătate față de 2019.
Al doilea factor constă în noile politici fiscale occidentale, mai dure pentru cei bogați. În Marea Britanie, cei mai bogați 1% plătesc un impozit efectiv de circa 40%, în comparație cu sub 35% în anii 2000. SUA au niveluri de taxare aproape de maximele istorice. Pentru cei care nu preconizează venituri mari pe termen lung, locuirea temporară în țări cu impozite mai mici devine o opțiune logică.
Al treilea factor este politica. Mulți americani din Londra sunt critici ai lui Donald Trump, iar unii britanici în Dubai critică „Marea Britanie socialistă a lui Keir Starmer”. Conservatorii canadieni caută alternative după ani de guvernare liberală de centru-stânga.
În ultimul deceniu, numărul americanilor din Germania a crescut cu peste 60%. Aceste exemple reflectă un fenomen mai amplu: o scădere a încrederii în democrație. Un studiu al lui Assaf Razin, bazat pe date OECD, arată că declinul democratic tinde să încurajeze emigrația.
Țările de origine au de suferit. Investițiile în educația tinerilor care ulterior pleacă se traduc prin pierderi de venituri fiscale viitoare. Impactul este mai sever în economiile mici, cu populații îmbătrânite. În anumite regiuni din Europa de Est, emigrația a generat presiuni asupra finanțelor publice.
Emigrația are și implicații politice. Un studiu al lui Daniel Auer și Max Schaub arată că emigranții tind să fie mai liberali decât cei care rămân, iar plecarea lor a fost legată de o deteriorare a democrației în țările de origine.
Pe de altă parte, pentru fiecare țară care pierde cetățeni, alta câștigă. În ultimii zece ani, numărul americanilor din Germania a crescut cu peste 60%. Germania a devenit o destinație pentru cei plecați din Noua Zeelandă, al căror număr este cu 50% mai mare decât în mijlocul anilor 2000.
Mai mult, plecarea nu este neapărat definitivă. În Noua Zeelandă, în jur de 40% dintre cei care emigrează se întorc. Aceștia aduc cu ei economii, idei de afaceri, rețele profesionale și competențe dobândite în stră
