Locuri și preferințe la Cité Radieuse
În orașu’-n care corbii nu se-cumetă să scoată vîrful ciocului la poartă, căci văd negru, sînt ca orbii, ei își aleg mănăstire și dau prin văzduh o rotire cu aripa încărcată de moarte, ce dă totul la o parte.
Ei rup, scurmă și dărîmă ce e bun, ce e vis, ce e vechi, ce-i cu dichis, încercând să nu mai rămînă urmă din ce e cusut de mînă de zidarul priceput.
Casa e ca o icoană, frumosul e o pomană, o cunună, roi de stele, duhul trecătorului, ce la toate vîrstele înflorește zîmbetului.
O rotire peste boltă, împletită-n curcubee, frumosul aduce recoltă; ca apa, frumosul să-l bee.
Corbu’-și face cuibu’ în scorbură moartă și își crește puiu’ cu ură de Artă.
Nici om, nici pasăre, nici cer, e doar din pămînt, spulberă visul în vînt și se vrea primul în minister.
Cu sclavi, experți și-‘mpărați, fiecare cu soarta lui împerecheați. Vor avea scorburi după categorie… „Mama lor de sicrie”!
Să ne-‘ntoarcem în copilărie, să ne bucurăm de streașini și cerdac, cu cărămizi să țesem dantelărie și urbea ca pe-o femeie s-o-‘nșfac!
La Cité Radieuse e o realizare din Marsilia a arhitectului Le Corbusier.
Corbii sînt metafora arhitectului Le Corbusier, cel ce a preconizat „mașina de locuit“ și radierea centrului istoric al Parisului în favoarea blocurilor corespunzătoare celor trei categorii sociale alese de el: elite, experți și muncitori.

