Cinematografia italiană, pentru toate categoriile de public
Visuali Italiane – Noua cinematografie italiană, ajunsă la a cincea ediție, se desfășoară la București, în perioada 2-8 martie, la Cinema Muzeul Țăranului Român, urmând ca apoi să fie prezentată în alte orașe din țară.
Selecția de filme italiene, proiectate în premieră în România, este realizată de Eddie Bertozzi, curatorul și directorul artistic al festivalului. După București, cinefilii din Cluj-Napoca, Brașov, Iași, Craiova și Timișoara vor avea acces la această ofertă cinematografică. Am discutat cu Laura Napolitano, directoarea Institutului Italian de Cultură din București, despre noutățile acestei ediții, dar și despre relațiile culturale dintre Italia și România, care nu se limitează la cinematografie. De asemenea, am vorbit și despre încheierea mandatului ei la conducerea Institutului, programată pentru a doua parte a acestui an.
Înainte de a ajunge la a cincea ediție, Visuali Italiane a fost organizat pentru a doua oară. Cum s-au schimbat de atunci organizarea și criteriile de selecție a filmelor italiene?
Festivalul a cunoscut o creștere semnificativă, în special în ceea ce privește extinderea în mai multe orașe. Inima festivalului a rămas însă aceeași de-a lungul anilor, datorită selecției realizate de Eddie Bertozzi, o prezență constantă care ne-a ajutat să navigăm prin producția italiană ultracontemporană. Am menținut consecvența în perioada de difuzare, locația cinematografului și identitatea vizuală, creată cu atenție de graficianul Francesco Armitti. Am încercat să asigurăm un echilibru între autori consacrați și voci noi, precum și o diversitate tematică, pentru a atrage un public variat și a arăta că cinematografia italiană este vie și accesibilă tuturor.
Programul festivalului cuprinde filme variate din punct de vedere al genului și temelor. Ce surprize aduce selecția din acest an?
Ca de fiecare dată, ne-am propus să oferim calitate și diversitate. Am ales filme care reflectă întreaga bogăție a cinematografiei contemporane italiene, pentru toate gusturile și categoriile de public, având calitatea ca reper principal. Printre surprize se numără un omagiu adus cinema-ului de gen, cu o dublă proiecție: un neo-western, Testa o croce? de Zoppis și Rigo de Righi, și un spaghetti western clasic, Django de Sergio Corbucci, al cărui centenar îl sărbătorim în acest an. De asemenea, vom prezenta un film de debut, Agon, un mockumentar sportiv, foarte actual în contextul olimpic, semnat de Giulio Bertelli, și un film istoric, Primavera, regizat de Damiano Michieletto, care îl aduce în prim-plan pe Vivaldi. Această proiecție va fi precedată de un moment muzical, organizat în colaborare cu Artexim și Concursul Internațional „George Enescu”, cu participarea violonistului Valentin Șerban.
În aproape patru ani de mandat la conducerea Institutului Italian de Cultură din București, ați susținut cinematografia italiană prin festivaluri ca Visuali Italiane sau Il Cinema Ritrovato On Tour. De ce considerați filmul o formă de artă potrivită pentru a prezenta cultura italiană în România?
Alegerea cinema-ului ca vehicul principal al culturii italiene aici se bazează pe două motive. Primul este importanța istorică a cinematografiei italiene, care a influențat profund cinematografia europeană și mondială, continuând acest impact prin evenimente unice, cum este Festivalul Cinema Ritrovato de la Bologna. Al doilea motiv este rolul important al cinema-ului în cultura românească contemporană; eu însămi am descoperit cultura română mai întâi prin cinematografia sa. Astfel, filmul reprezintă un punct comun de forță și atracție pentru ambele culturi. Mai există și o motivație personală: fiecare director de institut are propriile pasiuni și domenii de specializare, iar în cazul meu acestea sunt cinematografia și muzica, ceea ce face natural să activez în aceste domenii. Așa cum spunea Luigi Comencini: „Cînd mă gîndesc la cinema, îmi vine în minte un copil care caută prin gunoaie și găsește o bilă minunată, apoi aleargă la tatăl său și spune: «Uite, tată, ce am găsit!». Acesta este cinemaul: arată ceea ce găsește“. Pentru mine, dar și pentru mulți alții, cinema-ul este o modalitate imediată de a descoperi minunile unei culturi.
În ultimii doi ani, Institutul Italian de Cultură din București a susținut un premiu pentru traducerea din limba italiană, acordat în cadrul Galei Premiilor Observator cultural. Editurile din România aleg de regulă să traducă literatura italiană clasică și autori consacrați. Credeți că literatura italiană contemporană, scrisă de autori mai tineri, poate interesa publicul român? Dacă da, de ce?
Cred că literatura italiană contemporană scrisă de tineri autori poate stârni un interes mare în România. Acești scriitori abordează teme precum precaritatea, migrația, libertatea personală sau căutarea apartenenței, subiecte care pot rezona puternic în rândul tinerilor cititori români. În plus, literatura contemporană italiană combină adesea realismul cu forme narative introspective și inovatoare, oferind atât profunzime emoțională, cât și prospețime stilistică. Această combinație o face accesibilă, dar și provocatoare intelectual. Mai există și un dialog cultural de lungă durată între Italia și România, care creează o curiozitate naturală și o deschidere reciprocă față de expresiile artistice ale fiecăreia.
După câțiva ani petrecuți în mijlocul eforturilor de apropiere a culturilor italiană și română, cum ați caracteriza relația dintre cele două țări?
Pot afirma fără teama de a fi contrazisă că această relație este într-o stare excelentă! Colaborările dintre instituțiile și artiștii celor două țări sunt strânse, iar momentele de cocreație și schimb sunt profunde și fertile. Pentru mine, este mereu o experiență deosebit de stimulantă să activez aici, știind că munca noastră are un impact real, susținută de o mare curiozitate reciprocă între artiștii și operatorii culturali din ambele țări.
Anul acesta vă încheiați mandatul de director al Institutului Italian de Cultură din București. Ce vă veți aminti din această perioadă?
Voi pleca cu multă tristețe, deoarece m-am simțit extraordinar aici, dar și cu o bogată colecție de experiențe împărtășite cu oameni minunați, plini de entuziasm. România mi-a oferit oportunitatea de a colabora cu numeroase instituții, asociații și persoane din întreaga țară. Astfel, voi pleca după ce am învățat cât de entuziasmant este să lucrezi cu oameni care împărtășesc aceleași pasiuni și dorința de a realiza lucruri. De asemenea, voi rămâne cu amintirea unei echipe extraordinare, formată din persoane dedicate și pasionate, alături de care am muncit cu plăcere și nu m-am simțit niciodată singură.
