Teritoriile speciale ale Uniunii Europene situate pe alte continente
Uniunea Europeană include un grup eclectic de regiuni aflate în afara continentului european, dar legate juridic, economic și cultural de UE. Aceste teritorii, unele cu statut de departamente de peste mări, altele cu regimuri speciale, sunt adevărate bijuterii geografice cu istorii mai complicate decât un tratat de liber schimb.
În terminologia comunitară, aceste regiuni sunt cunoscute sub denumirile RUP (Regiuni Ultraperiferice) și PTU (Țări și Teritorii de Peste Mări). RUP sunt parte integrantă a unui stat membru, cum ar fi Guadelupa sau Insulele Canare, pe când PTU sunt teritorii asociate unui stat membru, dar care nu fac parte din spațiul comunitar și nici din piața unică, generând astfel situații complicate.
Astfel, există locuri din lume unde se utilizează euro, se întâlnesc plăcuțe de înmatriculare franceze și se primesc fonduri europene, deși acestea se află la mii de kilometri distanță de Strasbourg. Este vorba despre o Europă fără limite continentale.
Polinezia Franceză reprezintă un paradis tropical unde se poate plăti cu franci CFP, se vorbește franceza, iar legătura cu Uniunea Europeană este tehnic prezentă. Acest arhipelag din Pacific cuprinde destinații celebre precum Bora Bora, Tahiti și Moorea.
Deși nu face parte din teritoriul vamal al UE, Polinezia Franceză este un PTU aflat sub suveranitate franceză, deci locuitorii săi sunt cetățeni europeni, însă legislația Uniunii nu se aplică automat. Aceasta reprezintă o raritate administrativă aproape unică.
Saint-Pierre și Miquelon, situat aproape de Newfoundland în Canada, este un mic arhipelag cu un climat aspru, dar cu o puternică identitate franceză. Este o colectivitate teritorială franceză cu statut special.
Aici, mașinile au plăcuțe de înmatriculare franceze, cafenelele servesc espresso cu „pain au chocolat”, iar administrația urmează legile din Paris, în ciuda mediului nord-atlantic înconjurător. Este unul dintre acele locuri unde Europa pare să fi ajuns întâmplător și să fi rămas ancorată.
Guyana Franceză este o regiune amazoniană care face parte din Uniunea Europeană. Spre deosebire de Guyana sau Surinam, acest teritoriu, unde circulă euro și flutură drapelul francez, găzduiește centrul spațial european de la Kourou, de unde sunt lansate sateliți europeni, pe fundalul unei vegetații tropicale impresionante.
Din punct de vedere administrativ, Guyana Franceză este un departament de peste mări, parte integrantă a UE. Acesta oferă posibilitatea explorării junglei fără a părăsi spațiul european.
Azore, Madeira și Insulele Canare, cunoscute ca destinații turistice, sunt de asemenea Regiuni Ultraperiferice. Ele aparțin Uniunii Europene, însă beneficiază de regimuri fiscale și vamale speciale.
De exemplu, Insulele Canare nu aplică TVA, ci un impozit propriu numit IGIC. Madeira dispune de zone cu regim fiscal liber, iar în Azore se oferă reduceri de taxe datorită izolării geografice. Astfel, viața într-un mediu vulcanic implică și avantaje juridice.
Noua Caledonie, în Pacificul de Sud, este un caz interesant. Deși aparține Franței, are un grad ridicat de autonomie și a organizat mai multe referendumuri privind independența. Este considerată un PTU, iar statutul său evoluează în funcție de rezultatele voturilor.
Locuitorii participă la alegerile franceze, însă multe legi europene nu se aplică aici. Capitala Nouméa combină elemente din Nisa și Tahiti, cu palmieri, plaje și o administrație cu influențe franceze.
Insulele caraibiene neerlandeze Aruba, Curaçao, Sint Maarten, Bonaire, Saba și Sfântul Eustatiu fac parte din Regatul Țărilor de Jos, dar nu sunt integrate în Uniunea Europeană. Acestea sunt considerate Țări și Teritorii de Peste Mări sau municipalități speciale cu statut particular.
Cetățenii de pe aceste insule dețin pașapoarte europene, însă legislația comunitară nu se aplică, iar ele nu fac parte din spațiul Schengen sau din piața unică. Folosesc monede diferite, au controale la frontieră și sisteme vamale proprii, menținând o relație cu UE situată între apartenență și asociere contractuală.
Groenlanda, parte a Danemarcei, a părăsit Comunitatea Europeană în 1985 după un referendum, cu scopul de a proteja drepturile de pescuit. În prezent, are acorduri comerciale cu UE, dar nu este membră a acesteia.
Totuși, cetățenii groenlandezi posedă pașapoarte europene și beneficiază de libera circulație în spațiul Schengen. Relația poate fi considerată un divorț amiabil, cu legături păstrate.
Care este motivul prezenței acestor teritorii în Uniunea Europeană? Dincolo de aparențe, ele extind influența globală a UE în toate oceanele. Importanța lor este legată de controlul maritim, prezența diplomatică, biodiversitate și, adesea, de moștenirea colonială.
Uniunea Europeană investește miliarde de euro prin fonduri de coeziune, programe de dezvoltare rurală și cooperare, încercând să diminueze diferențele dintre Paris și Papeete sau Bruxelles și Kourou.
Teritoriile speciale ale UE reprezintă o combinație de moștenire colonială, raționament juridic și interese geostrategice. Ele sunt colțuri exotice ale unei Europe care se întinde dincolo de continent, în locuri unde stelele de pe drapelul european devin mai degrabă simbolice decât geografice.
Există astfel jungla amazoniană unde se plătește în euro, Polinezia cu influență franceză și insulele portugheze cu avantaje fiscale, amintind că identitatea europeană nu se limitează întotdeauna la granițele unui atlas.
De aceea, atunci când se crede că Uniunea Europeană înseamnă doar funcționari la Bruxelles și eurodeputați care dezbat ora de vară, trebuie să ne amintim că aceasta include și un atol din Pacific unde steagul albastru flutură lângă un vulcan adormit. Aceasta este geopolitică în cea mai surprinzătoare formă.
