Cumulul pensie-salariu, un experiment politic care a eșuat
Fenomenul cumulului pensie-salariu reapare periodic, mai ales când tensiunea crește, când ceva nu mai este digerat ușor, în cazul de față, deficitul bugetar.
În astfel de momente, sub forma unei soluții aproape terapeutice, problema este adusă în prim-plan, stârnind un val de reacții mediatice și dând impresia unei intervenții rapide, care însă se estompează în fața realității constituționale.
Rețeta aplicată în 2026 privind cumulul pensie-salariu este una compensată, însă nu se aplică și celor care beneficiază de pensii de serviciu sau pensii militare și lucrează în sectorul public. Aceasta survine într-un context în care România accesează miliarde de euro prin programul SAFE pentru înzestrare militară, iar criminalitatea și presiunea pe structurile de ordine publică cresc, ceea ce face ca această măsură să pară mai degrabă un gest contabil decât o decizie strategică.
Dacă operațiunea ar fi denumită „curățenie”, trebuie remarcat că ea intră în contradicție cu o zonă clar marcată de Curtea Constituțională – restrângerea drepturilor nu poate fi făcută selectiv, pe criterii alese arbitrar și cu excepții artificiale.
În Decizia nr. 521/2023, Curtea Constituțională afirmă clar că o asemenea restricție nu trebuie să afecteze doar o anumită categorie socio-economică, să fie limitată doar la sectorul public sau să încalce dreptul la muncă, dreptul la pensie și dreptul de proprietate.
Ironia majoră este că proiectul aflat în dezbatere face exact acest lucru: taie în mod selectiv, ignorând cauzele profunde ale fenomenului – pensionările timpurii și lipsa unei politici coerente de resurse umane – și, în caz de nevoie, arată cu degetul spre CCR care blochează reforma.
Dincolo de cuvinte, cifrele sunt elocvente: România urmează să acceseze aproximativ 16,68 miliarde de euro prin programul european SAFE, destinat modernizării armatei și infrastructurii de securitate. Vor fi achiziționate echipamente pentru Poliție, Jandarmerie, Poliția de Frontieră, precum transportoare Piranha 5, elicoptere H225M, sisteme antinavă NSM, radare, drone și nave de patrulare.
Cu atât mai greu de înțeles este tot acest context, cu cât Guvernul investește miliarde în echipamente, dar riscă să rămână fără personalul necesar care să le opereze. Majoritatea celor care cumulează pensia cu salariul se află în MApN și în structurile MAI (Poliție, Jandarmerie, Poliția de Frontieră), unde experiența este esențială.
Astfel, justificarea cu „blocarea posturilor” pare a fi doar o poveste convenabilă. Dacă ar exista un număr suficient de candidați pregătiți, Guvernul nu ar mai fi nevoit să reangajeze pensionari, ci i-ar putea înlocui cu personal nou.
Datele oficiale indică faptul că armata română se confruntă cu un deficit cronic de personal, obiectivul de 120.000 de militari nefiind atins încă. Rezerva este îmbătrânită, iar ieșirile din sistem prin pensionare au fost constante în ultimii ani. În Ministerul Apărării, aproximativ 36.000 de beneficiari de pensie de serviciu primesc pensii nete între 3.000 și 5.000 de lei, iar 20% dintre aceștia între 5.000 și 7.000 de lei. Aceste cifre indică un grup consistent de personal cu experiență acumulată în zeci de ani de activitate, nu o elită extravagantă.
Dacă o parte semnificativă dintre acești specialiști aleg să iasă definitiv din sistem pentru a nu pierde 85% din pensie, impactul asupra instituțiilor va fi sever.
Problema nu constă în existența unei reglementări privind cumulul pensie-salariu, ci în caracterul său selectiv. Armata nu mai are aceeași aură de altădată. Uniforma militară e un concept străin pentru cei mai mulți tineri, iar ideea de a-și lega viața de disciplina cazărmii și riscul luptei pe front este respinsă de majoritatea, ceea ce face cu atât mai riscantă excluderea unei generații cu experiență în utilizarea armamentului.
Excepțiile introduse în proiect riscă să provoace un nou control al constituționalității. Sunt exceptați beneficiarii de pensii contributive (pensiile obișnuite), aleșii locali și persoanele cu mandat expres stabilit prin Constituție pe durata mandatului, precum și cadrele didactice din instituția publică de formare inițială și continuă a magistraților și cadrele didactice din învățământul militar și juridic superior.
Este important de înțeles că problema nu este existența unei reglementări privind interdicția cumulului pensie-salariu, ci faptul că aceasta este aplicată selectiv. Ori de câte ori legiuitorul a încercat să introducă excepții motivate politic, Curtea Constituțională a sancționat această abordare.
Într-un stat de drept, Curtea Constituțională nu ia decizii în funcție de conjunctura politică, ci în baza literei și spiritului Constituției, care pune cetățenii pe poziție de egalitate în fața legii și obligă statul să trateze în mod egal situații comparabile și să justifice orice diferență de tratament.
