Pax Americana: influența și rolul Statelor Unite în lumea contemporană
Războiul din Ucraina continuă, fără să existe semne vizibile și pași concreți că se va ajunge (măcar) la o încetare a focului sau la un armistițiu. Nu sînt semne clare că se va ajunge la pacea mult trîmbițată de președintele american. Iar tocmeala întreținută de emisarii Washingtonului nu se încheie cu acorduri acceptate de părți.
Mereu și mereu, totul se amînă. Și se ia, mai mult sau mai puțin, de la capăt. Este spațiul de manevră pentru experiența lui Serghei Lavrov și lipsa acesteia dovedită de perechea Witkoff-Kushner, cei mereu aruncați în prima linie a negocierilor legate nu doar de viitorul Ucrainei, ci și al Europei, al lumii. Dacă mișcarea MAGA are destui susținători în plan intern, dincolo de granițele Statelor Unite sînt destui cei care o contestă. Cum să ajungem la un compromis, la o armonizare a părților într-o lume conflictuală și profund divizată?
Orice conflict major din zilele noastre conține un potențial uriaș de riscuri. Nu ai cum să nu le iei în calcul. Orice analist de la Casa Albă și de la Pentagon stă cu ochii pe ceea ce se întîmplă în toate colțurile lumii. Trump și-a arătat mușchii și nu-i displace să se vadă cine e jupînul. Nu e simplu tot ce vrea și-și dorește, dar mai sînt și dintre cei care gîndesc și acționează altfel. Cum să pui cap la cap și la aceeași masă interese atît de divergente, care să împace și capra, și varza, să se armonizeze multiple viziuni și nenumărate alte potențiale focare de conflict?
În timp ce vicele american J.D. Vance se deplasează la Erevan și Baku să impună Pax Americana în Caucazul de Sud, unde, pînă mai ieri, erau pe cai mari rușii, premierul israelian a mers la Washington. Pentru a șasea oară, spun cei care urmăresc atent relațiile americano-israeliene, extrem de importante pentru securitatea întregului Orient Mijlociu. Discuțiile dintre cei doi lideri au ajuns la concluzia de la care s-a plecat. Negocierile SUA cu Teheranul vor continua, chiar dacă Trump a anunțat că mai trimite un portavion baban în Golf, pentru a pune presiune pe liderii iranieni. Și totuși. Este exclus un conflict armat zonal, anul acesta sînt alegeri midterm în Statele Unite și orice mișcare, mai ales militară, va trebui bine cumpănită.
La Washington, premierul israelian a semnat pentru Trump Board of Peace și a reiterat doleanțele proprii. Dezarmarea Hamas, în primul rînd, pe lîngă ce vor alții, retragerea IDF-ului din Gaza și pașii de urmat pentru reconstrucția unui spațiu devastat de bombardamente. Reconstrucția Gazei și garanțiile de securitate vor necesita nu doar sume de bani uriașe, ci și acorduri politice suplimentare.
Mai simplă a fost misiunea lui J.D. Vance în Caucaz. Unde, pentru prima dată, poposește un vicepreședinte american – vizita unui șef de la Casa Albă rămîne un deziderat al diplomației de la Erevan pentru un alt prilej – care să semneze acte de mare importanță pentru micul stat din Caucaz, înghesuit între două puteri. Turcia, stat NATO cu o populație de 90 de milioane și o economie, cum-necum, de piață funcțională, putere regională și o voce în rîndul statelor islamice, și Azerbaidjanul, vedeta politicii internaționale a ultimilor ani, cu care decenii de-a rîndul armenii au dus un război sîngeros, soldat cu evacuarea a 120.000 de cetățeni, care, în doar cîteva zile, au părăsit pămînturile ancestrale din Karabagh.
Declară ritos la Erevan J.D. Vance: „Pacea nu este făcută de oameni care privesc prea mult spre trecut, pacea este făcută de oameni conectați pe viitor.“ J.D. Vance, care, după ce semnează acorduri de cooperare economică de mare importanță pentru Armenia – 11 miliarde de dolari pentru centrale nucleare civile, cipuri pentru computere, dezvoltarea infrastructurii și nu în ultimul rînd livrarea de drone etc. –, confirmă detaliile trilateralei din 8 august 2025 de la Washington prin care se puneau bazele a ceea ce s-a numit Trump Route for International Peace and Prosperity (TRIPP), un coridor de zeci de kilometri care va lega Azerbaidjanul de Nahicevan, azi parte a statului azer, locuit secole de armeni, tranzitînd spațiul terestru armean, prin garanțiile oferite de SUA, care va gestiona situația din teren.
Vizita lui J.D. Vance la Erevan a mai cuprins un moment semnificativ. Vicele american, împreună cu soția lui, a depus o coroană de flori și, într-o zi de iarnă cu ploaie măruntă, au ținut un moment de reculegere la focul veșnic de la Monumentul Genocidului de pe colina Dzidzernagaberd de la Erevan. Asta nu e tot. Am urmărit cu emoție toată ceremonia. Ploua. Și cei doi au mers cu cîte o garoafă la focul veșnic. Fără umbrele. Povestea nu se încheie aici. Postarea pe social media a vicelui american – toată ceremonia a fost filmată – a fost ștearsă ulterior de pe pagina lui J.D. Vance de la Casa Albă. În mod cert, după bombănelile lui Trump și ale părții turce.
Ura la adresa lui Biden, președinte democrat pe vremea cînd, după lungi tergiversări, abia în 2015 SUA au recunoscut oficial ceea ce s-a consumat în 1915 drept genocid – cu titlu particular, el nu este recunoscut nici de Turcia, nici de Israel, nici de România, da, da, România se face că plouă cînd vine vorba de așa ceva…–, produce efecte și azi. Orgoliul și vanitatea președintelui american de azi sînt contraproductive pentru toată lumea. Nu știm cine l-ar putea face mai flexibil și generos, cu toată lumea și cu el însuși. Este nevoie de colaborare și cooperare cu Statele Unite, oricine ar ocupa fotoliul de la Casa Albă.
În ceea ce privește aderarea la Board of Peace, dacă Armenia face bine că a semnat, România nu ar avea decît de cîștigat dacă s-ar abține. Sîntem în UE și solidari cu obiectivele Uniunii, dar putem păstra și o bună legătură cu SUA, partenerul nostru strategic. Puțină diplomație nu strică niciodată.
