„Sunt amenințată constant.”
„Trăiesc într-o stare permanentă de frică.”
„Sunt amenințată că voi fi scoasă din casă și nu voi avea unde să merg cu copilul.”
„Nu am bani de chirie și nu am nicio alternativă.”
„Nu mai rezist psihic, nu mai pot mânca și iau tratament ca să pot face față.”
„Nu vreau să mă întorc în România. Vreau să fiu ajutată aici, unde trăiesc.”
Acestea sunt mesaje reale, făcute publice de deputata de diaspora Dumitrița Albu, care aduce în atenția Parlamentului o realitate gravă și adesea ignorată: situația femeilor românce din diaspora victime ale violenței domestice. Declarația sa nu vorbește despre statistici sau cazuri abstracte, ci despre femei reale, multe dintre ele mame, aflate în pericol și fără soluții imediate de protecție.
Din mesajele primite de deputată se conturează un tipar alarmant. Amenințările sunt constante, presiunea psihologică este permanentă, iar șantajul legat de locuință și chirie devine un instrument de control. Dependența financiară și lipsa alternativelor transformă ieșirea dintr-un mediu violent într-o misiune aproape imposibilă, mai ales atunci când sunt implicați copii.
Mărturii care se repetă, nu excepții
Potrivit declarației, aceste cazuri nu sunt izolate și nu pot fi tratate ca simple excepții. Situații similare apar frecvent în comunitățile românești din străinătate, unde femeile cer ajutor, își exprimă teama și lipsa de opțiuni și spun clar că nu solicită repatrierea. Ele nu cer să fie trimise înapoi în România, ci solicită protecție acolo unde trăiesc, muncesc și își cresc copiii.
Un element esențial subliniat de deputata de diaspora este tocmai acest refuz al repatrierii forțate. Mesajele sunt explicite: femeile vor sprijin instituțional real în statele de reședință, informații clare, orientare juridică și acces la mecanisme de protecție care să le permită să se salveze din situații de abuz fără a-și distruge viața construită în străinătate.
„Responsabilitatea statului nu se oprește la graniță”
În declarația sa publică, Dumitrița Albu atrage atenția că statul român nu își poate limita responsabilitatea față de cetățenii săi la interiorul granițelor. Soluțiile simpliste sau abordările care presupun automat repatrierea sunt prezentate ca fiind inadecvate și periculoase, în contextul în care ele ignoră realitatea trăită de aceste femei.
Amenințarea cu pierderea locuinței sau imposibilitatea plății chiriei, arată deputata, ajunge să fie folosită ca instrument de control asupra unor femei deja vulnerabile. În astfel de condiții, a propune repatrierea forțată nu reprezintă o soluție, ci o formă suplimentară de abandon instituțional.
Declarația anticipează și reacțiile celor care minimalizează fenomenul, susținând că astfel de cazuri nu ar exista sau ar fi rare. Ca argument, este invocată realitatea vizibilă în numeroase comunități românești din diaspora, unde apar constant apeluri disperate ale unor femei care nu știu unde să meargă și de unde să ceară ajutor.
Solicitări ferme către statul român
Deputata de diaspora formulează un apel public către autoritățile române pentru o implicare reală și coordonată. Sunt cerute măsuri concrete care să asigure sprijin efectiv româncelor aflate în situații de violență în afara țării, printr-o mai mare implicare a misiunilor diplomatice și consulare, prin informare și orientare juridică accesibilă și prin cooperare cu autoritățile și organizațiile locale din statele de reședință.
Mesajul central este clar: politicile publice trebuie să fie construite astfel încât să garanteze protecție în diaspora, nu să transforme repatrierea într-o soluție automată sau forțată.
Dincolo de cifre, oameni în pericol
Această declarație nu este despre rapoarte sau statistici. Este despre femei reale, aflate în pericol real, pentru care locuința, chiria și copiii devin instrumente de șantaj și control. Aducerea acestor mărturii în Parlament și în spațiul public plasează problema violenței domestice în diaspora într-o zonă de responsabilitate politică și instituțională, unde soluțiile nu mai pot fi amânate sau tratate formal.
Acest articol este realizat în baza unui parteneriat media.
Citește și
