Ieșirea din totalitarism este dificilă, iar nicio țară nu a reușit să o facă perfect
Cristina A. Bejan, scriitoare și cercetătoare româno-americană, a publicat atât articole de specialitate pe teme istorice, cât și piese de teatru și poezie. Doctoratul susținut la Oxford s-a transformat în 2019 în volumul Intellectuals and Fascism in Interwar Romania: The Criterion Association, tradus în România în 2025 sub titlul Intelectualii și fascismul în România interbelică: Asociația Criterion. Am discutat cu autoarea despre aspectele esențiale ale cercetării sale.
Ce v-a determinat să studiați fascismul intelectualilor români din perioada interbelică? Ce v-a atras la acest subiect?
M-am născut și am crescut în Statele Unite ale Americii, având dublă cetățenie, americană și română, ultima obținută în 2008, în timpul studiilor la Universitatea din București. Bursa Fulbright m-a susținut în finalizarea tezei de doctorat la Oxford, care a stat la baza cărții. A fost o perioadă deosebită în viața mea.
Tatăl meu, român care fugise din România comunistă, ne povestea deseori despre ororile comunismului, amintindu-ne mereu că înaintea acestuia a existat o dictatură fascistă. Bunicii mei s-au cunoscut la București în perioada interbelică, iar eu am crescut cu întrebarea: de ce s-a prăbușit democrația liberală?
O profesoară de la Northwestern University m-a introdus în opera lui Eliade, ceea ce a deschis calea către lumea intelectualilor români. Ca studentă americană, nu știam nimic despre acești minți remarcabile. Am fost fascinată să aflu cum astfel de intelectuali educați și cosmopoliți au flirtat cu idei extremiste.
Este important să spun că nu am intenția să „anulez” aceste figuri. Ca americancă, am distanță față de subiect și o mare admirație pentru criterioniști. Cartea mea este despre oameni și am încercat să spun povestea lor și să găsesc explicații pentru deciziile lor.
În 2006, după masterat, am petrecut o vară la Washington, D.C., pentru cercetare și am contactat experți precum Vladimir Tismăneanu și Radu Ioanid de la Muzeul Holocaustului. Vladimir Tismăneanu a devenit mentorul meu intelectual și examinator extern la Oxford. Radu Ioanid m-a susținut cu o bursă doctorală pentru scrierea tezei. Am lucrat apoi la Muzeul Holocaustului ca cercetătoare pentru Encyclopedia of Camps and Ghettos.
Cartea este destinată atât publicului anglofon, cât și celui român, dar cu scopuri diferite. În spațiul anglofon, nimeni nu cunoaște acest subiect sau România, iar cartea introduce Asociația Criterion, echivalentul românesc al grupului Bloomsbury, în discursul anglofon, oferindu-i vizibilitate.
În România, scopul meu a fost să documentez riguros această cunoaștere. Deși se vorbește mult despre aceste figuri și despre Criterion, nimeni nu a făcut o cercetare arhivistică atât de aprofundată. Am consultat toate arhivele relevante, inclusiv arhiva personală a lui Petru Comarnescu de la Biblioteca Academiei Române, care conține documente administrative, programe, articole, liste și voturi – Criterion funcționa pe bază de vot democratic.
Analiza angajamentului fascist al unor intelectuali interbelici prin prisma apartenenței la Criterion este utilă pentru a înțelege perioada și atracția fascismului. Prietenia era esențială pentru identitățile și activitatea lor. Se iubeau, țineau unii la alții, petreceau mult timp împreună, participau și organizau evenimente, scriau în reviste și dezbăteau. Relațiile amoroase erau de asemenea prezente.
Nu pot fi priviți ca indivizi izolați. În 2025, individualismul este accentuat, dar în anii 1930 ei erau constant împreună, în grup. Cartea arată că nu e vorba doar de idei intelectuale, ci de scena socială a asociației, cu conversații din evenimente, cafenele și viețile personale.
Concluzia mea privind atractivitatea fascismului este că fiecare individ avea motive personale. Nu există un răspuns universal. Se întâmpla ceva diferit în viața fiecăruia, în conversațiile și dezbaterile grupului. În plus, nu erau de acord între ei și asta este important, pentru că astăzi este greu să porți o discuție cu cei cu care nu ești de acord.
Cea mai mare surpriză a fost însăși Asociația Criterion. Prima mențiune am găsit-o la Biblioteca Bodleian din Oxford, într-un studiu mic. Nimeni nu realizase un studiu aprofundat. Există o carte în italiană, dar nu acoperă programul, dezbaterile, birocrația și relațiile personale. Cartea mea este o biografie a asociației și o celebrare a acesteia.
A doua surpriză a fost povestea lui Petru Comarnescu. El a studiat în Statele Unite, la University of Southern California, cu bursă Rockefeller, și și-a făcut doctoratul în filozofia esteticii. A traversat SUA și a scris două cărți despre America – Homo Americanus și America văzută de un tânăr de azi.
Comarnescu era atent la diversitatea americană și manifesta empatie față de minorități, o atitudine progresistă pentru acea perioadă. A adus această empatie în România și s-a dedicat problemei minorităților. A fondat Criterion cu dorința de a crea o organizație democratică, care funcționa prin vot și organiza dezbateri cu puncte de vedere pro și contra, plus un moderator.
O altă fațetă a sa, mai puțin evidentă, este legată de sexualitate. Nu mă așteptam să descopăr teme LGBTQI+ în cercetarea mea. Zigu Ornea menționează pe scurt un scandal de presă care a dus la destrămarea Criterion și retragerea lui Comarnescu din viața publică, legat de acuzații de sodomie și homosexualitate. Acest scandal a pornit din interiorul asociației, Floria Capsali a fost implicată, iar presa i-a amplificat proporțiile.
Indiferent dacă Comarnescu era homosexual sau nu – el a negat public – acest scandal a avut un efect devastator. În arhiva sa personală se găsește faptul că era îndrăgostit de Constantin Noica înainte de plecarea în SUA. Această dragoste nu a fost consumată fizic și reprezintă un exemplu interesant în istoria iubirii masculine.
În cercetarea mea, plasez Criterion într-un context transnațional, trasând paralele cu grupuri asemănătoare din Occident. Deși discutăm despre România, subiectul este relevant la nivel mondial, atât pentru anii 1930, cât și pentru prezent. Membrii Criterion au studiat în lume și au dorit să aducă aceste cunoștințe în țară, cu scopul de a pune România pe scena mondială.
Petru Comarnescu a ales cuvântul „criterion” din limba engleză. Ei erau conștienți de Grupul Bloomsbury și alte cercuri moderniste. Modernismul era o mișcare literară și artistică globală, iar Criterion a fost o expresie a acestuia. Subiectele lor erau diverse, de la Lenin și Mussolini la Krishnamurti, Greta Garbo sau Charlie Chaplin.
Deși activitatea Criterion nu s-a extins internațional, a reprezentat începutul consacrării membrilor care au devenit figuri cunoscute global. Colaborarea și susținerea reciprocă au fost esențiale pentru ei, continuând chiar și după plecarea din țară.
Prietenia
