Întâlniri cu Cristian Fulaș și Paula Erizanu la Observator Lyceum
Ultima întâlnire Observator Lyceum din 2025 a avut loc pe 12 decembrie, cu Cristian Fulaș, care a discutat despre romanul său „Forma tăcerii” (Editura Litera) împreună cu Carmen Mușat și elevii prezenți.
Pe 16 ianuarie 2026, elevii din București au fost alăturați de o delegație de la Colegiul Național Iași, coordonată de prof. Lavinia Ungureanu. În cadrul primei întâlniri din 2026, Paula Erizanu a fost invitată, iar volumul „Aicea-i raiul și iadul. Republica Moldova: Un veac de istorie trăită” (Editura Cartier) a fost dezbătut cu elevii participanți. Comentariile elevilor despre volumele discutate la ultimele întâlniri Observator Lyceum sunt prezentate mai jos.
Carmen Mușat și Cristian Fulaș au deschis discuția despre „Forma tăcerii”. Un elev a menționat că, la prima citire a titlului romanului, a asociat „Forma tăcerii” cu dimensiunea ludicului, amintindu-și de jucăriile din plastic ale copiilor de la plajă sau modelele pentru turta dulce. A realizat, de asemenea, că tăcerea nu este sinonimă cu liniștea, ilustrând ideea printr-un personaj care, deși nu aude, continuă să comunice cu ceilalți.
În roman, hedonismul este reprezentat printr-un moment în care fiul îi aprinde mamei o țigară, marcând începutul povestirii. Personajul feminin, o studentă promițătoare, se confruntă cu dificultăți financiare și își asumă responsabilitățile familiale, renunțând la studii. Pe parcurs, ea trece prin experiențe de viață care culminază cu moartea prematură, iar autorul explorează cum moartea și liniștea se desfășoară în etape.
Despre frumusețe, romanul discută atât despre tinerețe, cât și despre imaginea mamei decedate, fiind machiată pentru înmormântare. Această dualitate generează întrebări profunde despre modul în care ne amintim de cei dragi care nu mai sunt și cum vrem ca ceilalți să ne păstreze amintirea.
În ceea ce privește volumul Paulei Erizanu, „Aicea-i raiul și iadul”, un elev a descris-o ca pe o carte care se simte profund, având un impact emoțional puternic. Aceasta este o călătorie spre identitate, explorând cum suferința și dragostea pot coexista în aceeași realitate. Limbajul folosit de autoare reflectă autenticitatea și cultura locală, transformând lectura într-o experiență intensă.
Un aspect central al volumului este căutarea identității, bazată pe relațiile interumane. Comentariile elevilor sugerează că autoarea reînvie amintirile printr-un stil colocvial, păstrând esența poveștilor narate. O elevă a subliniat importanța memoriei și a relațiilor în formarea identității, evidențiind că fiecare poveste individuală contribuie la istoria colectivă.
În discuțiile cu Paula Erizanu, elevii au aflat despre procesul de documentare, provocările întâmpinate și complexitatea relației dintre adevăr și ficțiune. Autoarea a subliniat că nu toate experiențele pot fi redate fidel, iar literatura este un spațiu în care golurile emoționale pot fi completate.
În final, volumul „Aicea-i raiul și iadul” este văzut ca un act de recuperare a memoriei, subliniind că fiecare poveste lasă o urmă în istoria mare. Lecția finală a fost că, deși istoria poate fi dură, iubirea și amintirea pot reconstrui legături și identitate.
