România ar putea implementa un sistem japonez pentru estimarea riscurilor de cutremure
Un studiu recent a evaluat o metodă inspirată din Japonia pentru prognozarea replicilor de cutremur, aplicată pe două evenimente seismice similare, dar distincte: Vrancea–Mărășești (2014) și Gorj–Oltenia (2023), ambele având Mw 5,4.
În cazul secvenței din Vrancea–Mărășești, cercetătorii au identificat că șocul principal (Mw 5,4; ML 5,7) s-a produs pe 22 noiembrie 2014, la o adâncime de aproximativ 40,9 km, fiind urmat de 222 de replici înregistrate pe parcursul a aproximativ 70 de zile.
În cazul Gorj–Oltenia, analiza a inclus un posibil preșoc (Mw 4,8) pe 13 februarie 2023, urmat de șocul principal (Mw 5,4; ML 5,7) produs pe 14 februarie 2023 (15:16:52), la o adâncime de circa 14 km; autorii îl descriu drept cel mai mare cutremur raportat/înregistrat în zona Gorj, cu peste 2.000 de evenimente înregistrate în catalogul utilizat.
Metoda de prognoză utilizată se bazează pe o procedură avansată, testată anterior în Japonia, care funcționează aproape în timp real. Aceasta utilizează datele din primele ore după un cutremur, cunoscută sub numele de perioada de „învățare”, pentru a estima parametrii statistici ai replicilor și pentru a genera prognoze pentru orele următoare, actualizându-se pe măsură ce apar noi informații.
În acest context, metoda se bazează pe două legi statistice clasice din seismologie: Omori–Utsu, care explică scăderea numărului de replici în timp, și Gutenberg–Richter, care descrie distribuția magnitudinilor cutremurelor. Sistemul estimează rapid parametrii acestor legi folosind datele inițiale și actualizează probabilitățile în funcție de noile înregistrări.
Pentru studiul de față, prognozele au fost elaborate pe intervale de „învățare” de 3, 6, 9, 12 și 24 de ore, având ca scop estimarea riscului de replici în aceste perioade ulterioare. Autorii au luat în considerare dificultățile de detectare a unor evenimente foarte mici în primele ore după un seism, din cauza suprapunerii semnalelor, și au evaluat „completitudinea” catalogului de date.
Concluziile studiului subliniază că, deși ambele cutremure au avut aceeași magnitudine, există diferențe semnificative între cele două secvențe analizate. Astfel, pentru replicile cu magnitudine egală sau mai mare decât șocul principal (ML 5,7 sau mai mare), probabilitatea prognozată a fost de sub 1% pentru secvența Mărășești și între 1% și 10% pentru secvența Gorj, în primele 3 ore după șocul principal.
Aceste rezultate sugerează că un model universal nu poate descrie corect comportamentul replicilor în diverse regiuni, chiar și cu o magnitudine a șocului principal identică, evidențiind necesitatea unor prognoze adaptate fiecărei secvențe, care să fie actualizate rapid.
Implementarea unui astfel de sistem ar putea oferi estimări probabilistice valoroase pentru gestionarea situațiilor postseismice, începând din primele ore, când incertitudinea este mare, și continuând până la câteva zile, când activitatea seismică începe să scadă, însă riscul de replici nu dispare complet. Aceasta reprezintă un pas important în direcția dezvoltării unui sistem automat de prognoză a replicilor pentru România, inspirat de experiența Japoniei, axat pe cutremurele crustale.
