Uniunea Europeană se află astăzi într-un moment-cheie al politicii sale comerciale. După mai bine de 25 de ani de negocieri, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, urmează să semneze acordul de liber-schimb dintre UE și blocul sud-american MERCOSUR, o decizie care a declanșat un val de proteste în rândul agricultorilor europeni și a accentuat diviziunile politice din interiorul Uniunii.
Semnarea este programată să aibă loc în Paraguay și reprezintă un pas politic major, însă este esențial de precizat că acordul nu intră automat în vigoare. După parafare, documentul trebuie ratificat de Parlamentul European și, în funcție de forma juridică finală, de parlamentele naționale ale statelor membre. Procesul poate dura luni sau chiar ani și rămâne expus presiunilor politice și contestărilor publice.
Acordul UE–MERCOSUR leagă piața europeană de economiile agricole ale Braziliei, Argentinei, Paraguayului și Uruguayului, state cu o capacitate de producție agricolă foarte ridicată și cu costuri semnificativ mai mici decât cele din Uniunea Europeană. Din perspectiva Comisiei Europene, documentul este prezentat drept un succes strategic, menit să deschidă piețe pentru exporturile industriale europene și să consolideze poziția UE într-o competiție globală tot mai dură.
Pentru agricultorii europeni, însă, acordul ridică semne serioase de întrebare. Organizațiile de fermieri avertizează că liberalizarea comerțului va permite intrarea pe piața UE a unor volume mari de produse agricole sud-americane, în special carne, zahăr, orez și soia, la prețuri cu care producătorii locali nu pot concura. Diferența nu ține doar de costuri, ci și de regulile aplicate. Agricultura europeană funcționează sub standarde stricte de mediu, bunăstare animală și siguranță alimentară, care cresc semnificativ cheltuielile de producție, în timp ce aceste cerințe sunt mai relaxate în statele MERCOSUR.
Această percepție a unui dublu standard a alimentat proteste în mai multe țări europene, unde fermierii au acuzat Bruxellesul că sacrifică agricultura în numele comerțului global. Tensiunile au fost amplificate și de dezbaterea privind Noile Tehnici Genomice, un subiect sensibil în sectorul agricol, despre care o parte a fermierilor susține că ar putea permite intrarea pe piață a unor produse obținute prin metode biotehnologice cu reguli insuficient clarificate privind etichetarea și trasabilitatea.
La nivel politic, acordul UE–MERCOSUR a scos la iveală fracturi importante între statele membre. Unele guverne și-au exprimat rezervele, invocând riscuri pentru securitatea alimentară și pentru viitorul fermelor mici și mijlocii, în timp ce altele susțin că UE nu își mai poate permite să amâne acorduri strategice într-un context internațional marcat de competiție economică și repoziționări geopolitice.
Chiar dacă semnarea are loc astăzi, viitorul acordului rămâne deschis. Procesul de ratificare se anunță dificil, iar presiunea exercitată de agricultori și de o parte a clasei politice ar putea influența decisiv parcursul documentului. Pentru fermierii europeni, gestul de astăzi este deja interpretat ca un semnal clar că Bruxellesul merge înainte, în ciuda opoziției din teren.
Acordul UE–MERCOSUR nu este doar un document comercial, ci o decizie de direcție pentru Uniunea Europeană, prinsă între ambițiile sale globale și protejarea propriilor producători. Semnarea de astăzi riscă să devină un reper major în această confruntare.
Citește și
