România riscă să se plaseze într-o poziție inconfortabilă pe scena internațională atunci când își asumă rolul de arbitru moral în dosare externe sensibile, fără a-și clarifica mai întâi propriile vulnerabilități interne. Aceasta este ideea centrală a intervenției sociologului și analistului geopolitic Dan Dungaciu, formulată în cadrul emisiunii Marius Tucă Show, într-o discuție despre criza politică din Venezuela și reacțiile Occidentului față de regimul condus de Nicolás Maduro.
Într-un registru direct, lipsit de menajamente, Dungaciu a pus sub semnul întrebării oportunitatea comentariilor publice făcute de România pe tema legitimității politice din alte state, în condițiile în care propriul parcurs democratic recent a fost marcat de decizii profund controversate. Analistul a vorbit despre o ruptură între discursul extern și realitatea internă, dar și despre tentația clasei politice de a se alinia reflex la poziții „corecte” din punct de vedere ideologic.
Declarația integrală a lui Dan Dungaciu
În cadrul emisiunii, Dan Dungaciu a declarat:
„Nici nu a trecut un an de zile de când tocmai dădurăm o lovitură de stat și am scos un președinte ilegitim, iar tocmai noi venim acum să spunem cât de legitim era Maduro. Noi suntem jandarmul moral al umanității și spunem ce au făcut americanii, în loc să încercăm să gândim poziția României în viitoarea lume. Ce facem cu asta? Pentru că, pentru mine, este mai important decât ce s-a întâmplat în Venezuela și ce se va întâmpla, sigur, poate va fi complicat. Au gândit-o bine, au făcut o operație chirurgicală. Drama New York Times-ului a fost că a ieșit așa de bine. Și-au băgat unghiile în carne când au văzut că așa ușor a făcut-o. Și, de fapt, ce s-a întâmplat în Venezuela este o raționalizare a urii noastre față de Donald Trump. Când Obama, cel mai iubit dintre președinții americani, a văzut cum au votat în Egipt, primul președinte ales în Egipt, Frăția Musulmană: Nu e bine, chemați generalii înapoi.”
Declarația a fost făcută în contextul unei discuții mai ample despre modul în care democrația este evaluată și susținută selectiv pe scena internațională, în funcție de rezultatul politic produs.
Dublul standard și reflexul moralizator
Fără a intra într-o analiză a regimului de la Caracas, Dan Dungaciu a mutat discuția într-o zonă mai incomodă: aceea a coerenței. În viziunea sa, democrația nu poate fi invocată selectiv, iar legitimitatea nu poate fi apărată doar atunci când produce rezultate convenabile. Referirile la reacțiile presei americane și la precedentele din Orientul Mijlociu au fost folosite pentru a ilustra un tipar mai vechi: susținerea proceselor democratice până în momentul în care votul popular devine problematic.
În acest cadru, intervenția lui Dungaciu a fost mai puțin despre Venezuela și mai mult despre felul în care Occidentul — și implicit România — își construiește discursul public pe teme de politică externă. O construcție care, în opinia sa, ignoră adesea contextul intern și memoria instituțională.
România între tăcere strategică și luciditate
Intervenția lui Dan Dungaciu trebuie privită ca un semnal de alarmă privind modul în care România își gestionează vocea externă. Mesajul este unul de prudență și realism, într-un moment în care declarațiile rapide și alinierile făcute din reflex pot costa mai mult decât aduc beneficii.
Într-un context internațional instabil, cu echilibre în mișcare și alianțe testate, Dungaciu sugerează că România ar avea mai mult de câștigat dintr-o poziție reținută și bine cântărită. Atunci când valorile sunt invocate selectiv, iar propriile precedente sunt trecute sub tăcere, discursul moral își pierde credibilitatea. În loc să consolideze poziția externă a statului, astfel de ieșiri riscă să o slăbească și să o expună inutil.
