Gara de Nord din București a devenit un spațiu abandonat de stat, o zonă în care autoritatea este invizibilă, iar degradarea a fost lăsată să se instaleze fără opoziție. Pentru români, acest lucru a devenit o rutină nefericită. Pentru străinii care aleg trenul ca prim contact cu România, este un șoc care spune mai mult despre statul român decât orice campanie de promovare.
În interiorul gării persistă mirosuri greu de suportat, generate de umezeală veche, lipsa curățeniei constante și infrastructura neîntreținută. Aerul stătut, mirosul de urină și resturi menajere sunt parte din experiența zilnică a călătorilor. Aceasta nu este o situație punctuală, ci o realitate permanentă, tolerată ani la rând fără intervenții vizibile.
În acest decor, prezența cerșetorilor și a persoanelor fără adăpost este constantă, iar sentimentul de siguranță este profund afectat. Gara a devenit un loc în care călătorii sunt abordați insistent, iar spațiile comune sunt ocupate de oameni abandonați de sistemul social. În mod simptomatic, prezența Poliției Transporturi Feroviare este rară și discretă, insuficientă pentru a transmite ideea de control și ordine. Statul, pur și simplu, lipsește.
Haosul este completat de modul în care sunt gestionate informațiile pentru pasageri. În 2026, în cea mai importantă gară a României, tabelele de sosiri și plecări sunt operate manual, pe panouri care amintesc de anii ’80. Lipsa unui sistem digital funcțional nu mai poate fi explicată prin avarii temporare sau tranziții tehnice. Este rezultatul direct al indiferenței administrative.
Responsabilitatea pentru această stare revine CFR SA, compania de stat care administrează infrastructura feroviară. De-a lungul anilor, CFR SA a gestionat bugete de ordinul miliardelor de lei și a anunțat în mod repetat proiecte de modernizare a Gării de Nord, evaluate la sute de milioane de lei. În realitatea din teren, aceste investiții sunt invizibile pentru călători, iar discrepanța dintre discurs și faptă este imposibil de ignorat.
Problemele Gării de Nord nu sunt un accident, ci consecința unui sistem cu un istoric îndelungat de management defectuos și controverse privind utilizarea fondurilor publice. Deși au existat anchete și schimbări de conducere, lipsa unor rezultate concrete indică un mecanism instituțional în care responsabilitatea se diluează constant.
Pentru orice stat care pretinde că funcționează, o asemenea situație ar declanșa reacții ferme, controale și măsuri rapide. În România, degradarea Gării de Nord a fost normalizată. Ea a devenit un fapt acceptat, un decor permanent al indiferenței.
Gara de Nord nu mai este doar o gară. Este un simbol al abandonului administrativ și al lipsei de respect față de cetățeni și vizitatori. Până când cineva va fi tras la răspundere în mod real, nu prin comunicate sau promisiuni, acest spațiu va continua să fie prima imagine a unui stat care nu își mai exercită autoritatea asupra propriilor infrastructuri.
Citește și România în era AI: suntem pregătiți să fim guvernați de algoritmi? – Editorial Atlas News
