Tânără de 22 de ani din Spania, concediată pentru punctualitate excesivă la muncă
O angajată din Spania a fost concediată din cauza punctualității excesive, după ce a început să vină la muncă înainte de ora 7:30.
În anumite zile, aceasta se prezenta chiar la 6:45 sau 7:00, deși nu avea sarcini de îndeplinit în acel moment. Totuși, ea își marca prezența în sistem, fapt considerat de conducere ca perturbând fluxul de coordonare.
Compania a invocat și o altă problemă: suspiciunea de vânzare neautorizată de piese auto din stocul companiei, ceea ce a dus la pierderea încrederii în tânără.
Din 2023, aceasta a primit atât avertismente verbale, cât și în scris, dar comportamentul ei nu s-a schimbat, ceea ce a condus la decizia de concediere.
Tribunalul Social din Alicante a analizat cazul și a stabilit că problema nu era punctualitatea, ci ignorarea repetată a regulamentului intern. Judecătorii au concluzionat că acest comportament a afectat funcționarea echipei și a subminat relația de încredere, un aspect esențial într-un raport de muncă. Astfel, concedierea a fost considerată justificată.
Publicațiile care au relatat cazul subliniază că punctualitatea nu garantează evitarea sancțiunilor, în condițiile în care aceasta implică încălcarea procedurilor stabilite de angajator.
Deși pentru mulți observatori, ideea concedierii pentru sosirea înainte de program pare neobișnuită, deoarece punctualitatea este, în general, apreciată ca o calitate, acest caz arată că respectarea orarului oficial poate fi mai importantă decât inițiativa personală, în special atunci când aceasta nu este aprobată.
Criticii acestei decizii susțin că astfel de măsuri ar putea descuraja proactivitatea, din teama repercusiunilor în cazul acțiunilor care depășesc cadrul stabilit. În schimb, susținătorii măsurii consideră că un mediu eficient necesită reguli clare, iar respectarea lor este fundamentală pentru coerența și funcționarea echipei.
Acest incident readuce în discuție dilema între disciplina organizațională și recunoașterea efortului individual: cum poate fi menținută ordinea internă fără a descuraja inițiativa personală?
