La mulți ani, România! 107 ani de la Marea Unire și semnificația Zilei Naționale
Pe 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, Adunarea Națională a Românilor din Transilvania și Ungaria, formată din 1228 de reprezentanți aleși din Maramureș, Crișana, Banat și Transilvania, a proclamat unirea cu Regatul României printr-un vot unanim, într-o atmosferă de sărbătoare, după doi ani de război sângeros.
Rezoluția votată de Adunarea Națională a fundamentat noul stat român pe principii precum libertatea națională, drepturi egale, libertatea religioasă, vot universal, secret și egal, libertatea presei, dreptul la întruniri și asociații, reforme agrare și drepturi și privilegii pentru muncitori.
200 de membri ai Adunării au creat Consiliul Național Român al Transilvaniei, noul parlament permanent.
În timpul Primului Război Mondial, România a semnat pe 17 august 1916 un tratat secret cu Antanta, solicitând să fie tratată ca o țară egală la conferința de pace și să anexeze teritoriile locuite de români, în special Transilvania.
Trupele române au atacat Austro-Ungaria printr-o campanie ofensivă după planul Ipoteza Z, dar au fost respinse de contraofensiva austro-ungară. România a fost atacată de forțele germano-bulgaro-otomane, care au ocupat două treimi din teritoriu, inclusiv Bucureștiul în decembrie 1916. Regele Ferdinand și guvernul s-au mutat la Iași.
În vara anului 1917, armata română a obținut victorii tactice la Mărășești, Mărăști și Oituz, cu sprijinul Imperiului Rus, în fața armatelor Puterilor Centrale. Franța a ajutat la refacerea armatei române cu echipamente, muniție, arme, artilerie și instruire.
După ieșirea Rusiei din război, România a semnat la 9 decembrie 1917 un armistițiu cu Puterile Centrale și, ulterior, la 7 mai 1918, Pacea de la Buftea-București pentru a ieși din conflict. Deși a pierdut războiul militar, România a continuat lupta pe cale politică și diplomatică.
Pe 9 aprilie 1918, Sfatul Țării din Basarabia a votat independența față de Rusia și unirea cu Regatul României. La Paris, pe 24 august, a fost înființat Consiliul Național al Unității Române, inițiativă susținută de Antantă, având ca membri pe Take Ionescu, Vasile Lucaciu, Octavian Goga, Constantin Angelescu și Ioan Theodor Florescu.
La 2 septembrie, la New York, s-a desfășurat un congres al popoarelor din Austro-Ungaria, unde s-a adoptat o rezoluție pentru împărțirea acesteia și eliberarea popoarelor etnice care doreau autonomie. În Oradea, Comitetul Executiv al Partidului Național Român a adoptat o declarație pentru crearea unui Consiliu Național Central Român.
Alexandru Vaida-Voevod a citit Declarația de autodeterminare a românilor din Transilvania în parlamentul ungar de la Budapesta, pe 9 noiembrie 1918. Consiliul Național Român a trimis un memoriu la Budapesta, cerând predarea Ungariei de Est și cedarea următoarelor teritorii – Transilvania, inclusiv județele Arad, Bihar, Maramureș, Torontál, Temes, Caraș-Severin, Sălaj, Satu Mare.
Pe 10 noiembrie, România a reintrat în război împotriva Puterilor Centrale deja învinse. Trupele române au avansat în Ungaria, ocupând pasul montan Tulghes, atingând Ținutul Secuiesc. După armistițiul Serbiei pe 13 noiembrie, a fost implementat un acord care stabilește linii de demarcație între Ungaria, Serbia și România.
Negocierile de la Arad între guvernul maghiar și Consiliul Național Român Central nu au dus la un acord. Astfel, s-au organizat alegeri pentru Adunarea Națională a Românilor din Transilvania și Ungaria, iar pe 1 decembrie a fost stabilită data evenimentului. Trupele române au ocupat trecătorile montane de la granița de nord-est a Ungariei până pe 20 noiembrie.
După alegeri, 1288 de membri au fost aleși, iar entuziasmul pentru unire, reforma funciară și votul universal a crescut. Pe 25 noiembrie, armata română a ocupat Târgu-Mureș, iar Consiliul General al Sașilor din Sibiu a decis să rămână neutru în chestiunea Transilvaniei.
Pe 28 noiembrie, în Bucovina, Congresul General a adoptat o rezoluție pentru unirea necondiționată cu Regatul României, iar Comitetul Național Ucrainean s-a retras din Cernăuți. După Adunarea de la Alba Iulia din 1 decembrie, trupele române au ocupat Brașovul pe 7 decembrie, Sibiu pe 12 decembrie și Cluj pe 24 decembrie.
La 11 decembrie 1918, regele Ferdinand a promulgat legea privind Unirea Regatului României cu Transilvania, Banat, Crișana, Satu Mare și Maramureș.
