România sub Lupa Supravegherii
În perioada alegerilor prezidențiale din 2024, România a emis 2843 de mandate de securitate națională, între primul tur al alegerilor și ziua trimiterii în judecată a dosarului „Georgescu”, conform Parchetului General. Acest număr alarmant reflectă o tendință crescândă de supraveghere a cetățenilor, cu zeci de mii de români urmăriți și cu restricții asupra drepturilor și libertăților fundamentale.
Creșterea Numărului de Mandate
În ultimii trei ani, conform datelor furnizate de Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ), au fost emise 8603 mandate de supraveghere. Aceste mandate au fost aprobate fără nicio solicitare respinsă de judecătorii specializați, în perioada în care Corina Corbu a condus Curtea Supremă. Cererile au fost formulate de structuri de informații și au trecut prin Parchetul General, fără a fi supuse unui filtru efectiv de protecție a drepturilor cetățenilor.
Metodele de Supraveghere
Mandatul de securitate națională (MSN) permite, conform Legii 51/1991, interceptarea comunicațiilor, filaj, localizare GPS și acces la informații financiare, fără cunoștința persoanelor vizate. Aceste mandate vizează un număr estimat de peste 55.000 de persoane, având în vedere că fiecare mandat ar putea afecta cel puțin 20 de persoane fizice.
Transparența și Justiția
Comparativ cu Statele Unite, unde datele privind mandatele de supraveghere sunt publice și accesibile, România nu beneficiază de un astfel de sistem transparent. În SUA, instanța FISA a emis în 2024 doar 356 de mandate, iar multe dintre cereri au fost respinse sau modificate, indicând un filtru judiciar activ. În contrast, toate cererile din România au fost aprobate, fără nicio respingere.
Implicarea Instituțiilor de Securitate
În perioada alegerilor prezidențiale din 2024, Curtea Supremă a admis 2709 mandate de securitate națională, fără a respinge nicio solicitare. Analizând perioada din ultimii doi ani ai mandatului fostului președinte Klaus Iohannis, s-au emis 5894 de mandate, cu același rezultat: zero respingeri. Această situație ridică semne de întrebare cu privire la protecția drepturilor fundamentale în contextul securității naționale.
Concluzie
Supravegherea extinsă a cetățenilor români în numele securității naționale subliniază o preocupare majoră pentru protecția drepturilor și libertăților fundamentale, evidențiind necesitatea unei reforme sistemice în justiție și o transparență mai mare în gestionarea mandatelor de supraveghere.
