Fascinația americanilor pentru ucigașii în serie
De-a lungul ultimilor doi ani, zvonurile despre un ucigaș în serie au captat atenția locuitorilor din Austin, Texas, și nu numai, pe măsură ce trupurile au început să apară în lacul din oraș. Ucigașul a primit chiar un nume: Rainey Street Ripper. Totuși, autoritățile afirmă acum că cele aproximativ 36 de înecuri din lacul situat lângă cartierul Rainey Street au fost probabil legate de consumul de alcool și droguri, precum și de apropierea rezervorului de scena barurilor celebre ale orașului. Este foarte posibil să nu existe un ucigaș în serie. Dar va fi aceasta suficient pentru a pune capăt zvonurilor sau fascinația mai largă a americanilor – atât în realitate, cât și în ficțiune – pentru criminalii macabri înseamnă că faptele și adevărul au puțin de spus în această privință?
Studiul privind înecurile din Austin
Un raport realizat de cercetătorii de la Universitatea de Stat din Texas, în colaborare cu departamentul de poliție din Austin, a analizat 189 de cazuri pe o perioadă de 20 de ani și nu a găsit dovezi ale unui criminal în serie, nici un model de grupare sau puncte fierbinți de activitate criminală similară. Departamentul de poliție din Austin a declarat: „Deși speculațiile din rețelele sociale sugerează altceva, studiul academic independent susține concluziile investigațiilor APD și confirmă că Austin nu se confruntă cu un ucigaș în serie.” Studiul a constatat că bărbații sunt mai predispuși să se înece decât femeile, ceea ce ar putea explica de ce mai mulți bărbați decât femei s-au înecat în lacul Lady Bird.
Speculațiile și impactul rețelelor sociale
Dr. Kim Rossmo, profesor de justiție penală la universitate, care a dezvoltat domeniul profilării geografice, a declarat că rețelele sociale au „propagat ceva senzațional pentru a obține câteva clicuri suplimentare”. El a adăugat: „Haideți să nu cheltuim bani și timp urmărind ucigași în serie fantezici.” Totuși, absența dovezilor de jocuri necurate și eforturile de a dezminți teoriile despre ucigașii în serie ar putea să nu fie suficiente.
Declinul ucigașilor în serie și creșterea interesului pentru crimele din trecut
Interesul pentru ucigașii în serie nu a scăzut, în ciuda unei scăderi semnificative a numărului acestora de la apogeul lor în anii ’70. Criminologul James Alan Fox estimează că a existat o scădere de 80% a ucigașilor în serie din anii 1970, când existau aproape 300 de ucigași activi în SUA. În anii 2010, numărul ucigașilor activi a scăzut la mai puțin de 50. Factori precum utilizarea mai redusă a autostopului, avansurile în tehnologia ADN și disponibilitatea bazelor de date ADN au contribuit la această scădere.
Impactul tehnologiei asupra identificării criminalilor
Tehnologia ADN a oferit autorităților capacitatea de a identifica ucigașii înainte de a acumula un număr mare de victime. De exemplu, ucigașul în masă Bryan Kohberger a fost identificat parțial datorită genealogiei genetice, iar avansurile în tehnologia de identificare au ajutat la reducerea oportunităților pentru ucigașii în serie. Totuși, interesul pentru crimele din trecut rămâne puternic, cu documentare și seriale de succes care abordează poveștile lui Ted Bundy și Jeffrey Dahmer.
Necesitatea de a înțelege motivațiile crimelor
Fascinația societății pentru ucigași reflectă o nevoie de a înțelege motivațiile sau absența acestora în actele de omor. În cartea sa, „Monștrii pe care îi creăm”, jurnalista Rachel Corbett subliniază că „societatea are nevoie de monștri”. Aceștia ne amintesc de cine suntem și cine nu suntem. Corbett afirmă că poveștile despre ucigași în serie servesc un scop important, oferind un cadru pentru proiecțiile sociale.
Concluzie
În ciuda scăderii reale a crimelor de acest tip, fascinația americanilor pentru ucigași în serie continuă să fie puternică, reflectând o nevoie profundă de a înțelege natura umană și limitele acesteia.
