Gadi Eisenkot, politicianul însărcinat să încerce formarea viitorului guvern israelian, are un parcurs diferit de cel al premierului Benjamin Netanyahu. Fiu al unor imigranți evrei din Maroc, fostul general a condus armata Israelului, a participat la cabinetul de război și și-a pierdut fiul și doi nepoți în luptele din Gaza. La 66 de ani, încearcă să transforme experiența militară și politică într-o alternativă de guvernare.
Copilăria în Eilat și ascensiunea în armata israeliană
Născut în 1960, în Tiberias, Eisenkot provine dintr-o familie modestă de evrei marocani. Tatăl său era originar din Marrakesh, iar mama din Casablanca. Familia s-a mutat ulterior în Eilat, oraș din sudul Israelului, unde viitorul general și-a petrecut copilăria.
În 1978, la 18 ani, s-a înrolat în Brigada Golani, una dintre cele mai cunoscute unități de infanterie israeliene. A început ca simplu militar și a avansat până la comanda brigăzii, urmând apoi o carieră de peste patru decenii.
A condus forțele israeliene din Cisiordania în timpul celei de-a doua Intifade palestiniene, a fost comandant al regiunii militare de nord și adjunct al șefului Statului Major. Între 2015 și 2019, a ocupat cea mai înaltă funcție militară din Israel.
În această perioadă, a coordonat modernizarea capacităților armatei, inclusiv prin planul multianual Gideon, care urmărea dezvoltarea forțelor terestre, aeriene, navale și a capacităților de informații și apărare cibernetică. Biografia publicată de partidul Yashar prezintă principalele etape ale carierei sale militare.
Originea sa socială și familială îl diferențiază de Netanyahu. Dacă va deveni prim-ministru, Eisenkot ar fi primul șef al guvernului israelian de origine mizrahi, termen care desemnează comunitățile evreiești cu rădăcini în Orientul Mijlociu și Africa de Nord, potrivit The Times of Israel.
Doctrina Dahiya și pozițiile sale privind securitatea
Deși conduce o formațiune de centru, Eisenkot este asociat cu o viziune militară fermă. În timpul activității sale în conducerea armatei, a contribuit la dezvoltarea așa-numitei doctrine Dahiya, care prevede utilizarea unei forțe disproporționate împotriva infrastructurii folosite de Hezbollah în eventualitatea unui conflict. Rolul său în formularea doctrinei este descris inclusiv în prezentarea sa oficială.
Denumirea provine de la cartierul Dahiya din sudul Beirutului, puternic afectat de bombardamentele israeliene în războiul din Liban din 2006. Doctrina a provocat controverse din cauza implicațiilor pentru infrastructura civilă și protecția populației, analizate și de The Washington Post.
În plan politic, Eisenkot susține menținerea unei capacități militare puternice și operațiunile împotriva amenințărilor reprezentate de Hamas, Hezbollah și Iran. În același timp, consideră că acțiunile militare trebuie însoțite de obiective politice și diplomatice clare.
În privința Cisiordaniei, susține continuarea existenței coloniilor israeliene, dar pledează pentru evacuarea avanposturilor neautorizate și combaterea violențelor comise de coloniști împotriva palestinienilor. Nu și-a asumat explicit susținerea soluției celor două state. Pozițiile partidului său pe teme de securitate și politică internă sunt prezentate de The Jerusalem Post.
Pierderea fiului în Gaza și ruptura de Netanyahu
În decembrie 2023, Eisenkot a primit vestea morții fiului său, Gal Meir Eisenkot, în vârstă de 25 de ani, ucis în timpul unei operațiuni militare în nordul Fâșiei Gaza. La acel moment, fostul general făcea parte din cabinetul israelian de război.
O zi mai târziu, nepotul său Maor Cohen Eisenkot a murit în luptele din Gaza. În noiembrie 2024, familia a pierdut un al doilea nepot, căpitanul Yogev Pazy.
Într-un portret publicat de The Times of Israel, pierderile familiale și experiența militară sunt prezentate drept elemente importante ale imaginii sale publice.
Ruptura sa de Netanyahu s-a accentuat în 2024, pe fondul divergențelor privind obiectivele războiului și negocierile pentru eliberarea ostaticilor. Eisenkot a contestat promisiunea unei victorii totale asupra Hamas și a cerut prioritizarea recuperării ostaticilor, inclusiv prin negocieri.
După ieșirea din cabinetul de război, fostul general și-a consolidat propriul proiect politic. Partidul Yashar, înființat în 2025, promovează o anchetă independentă privind eșecurile de securitate din 7 octombrie 2023, reformarea instituțiilor și eliminarea scutirilor extinse de la serviciul militar pentru bărbații ultraortodocși.
Aceste poziții conturează profilul unui politician care își construiește alternativa la Netanyahu în jurul experienței militare, al responsabilității instituționale și al unei distribuiri mai echitabile a obligațiilor de apărare, fără a renunța la orientarea fermă a politicii israeliene de securitate.
Citește și
