Degradarea mediului ca problemă religioasă
Vaticanul inventează un nou păcat de moarte și propune o nouă interpretare morală a degradării mediului, prin care distrugerea naturii ar deveni nu doar o problemă socială sau economică, ci și una religioasă. Inițiativa este prezentată într-un document teologic recent, publicat cu autorizarea Papei și citat de Euractiv.
Textul, intitulat „Grija pentru casa noastră comună – un răspuns responsabil și fratern la Dumnezeul Treimic”, susține că agresiunile asupra mediului trebuie privite ca fapte îndreptate împotriva „Creației și a Creatorului”. Potrivit documentului, deteriorarea naturii nu ar afecta doar prezentul, ci și generațiile viitoare, iar recunoașterea acestei așa-zise „vine morale” ar trebui să ducă la ceea ce Vaticanul numește „conversie ecologică”.
Documentul merge mai departe și descrie ceea ce consideră a fi o „criză de mediu” care ar genera „problemele sociale”, vorbind despre o realitate „miopă și sinucigașă”.
În această perspectivă, poluarea, pierderea biodiversității, degradarea apei și efectele ecologice ale războaielor sunt integrate într-o argumentație religioasă menită să schimbe comportamentul credincioșilor.
Un rol important îl primește și principiul Sabatului. Potrivit interpretării prezentate, o zi de odihnă ar trebui să permită Pământului să urmeze ritmurile sale naturale, în timp ce oamenii sunt chemați să renunțe la dorința de a poseda și domina lumea.
Vaticanul susține că problema nu poate fi rezolvată doar prin tehnologii noi sau măsuri științifice. Documentul cere transformări majore ale sistemelor de producție, consum, transport și energie, dar și o schimbare profundă a valorilor și a stilului de viață.
În centrul acestei viziuni se află însă ideea controversată că degradarea mediului poate deveni o chestiune de păcat și de responsabilitate religioasă, extinzând considerabil sfera în care Biserica încearcă să stabilească norme morale pentru comportamentul oamenilor.
