Europarlamentarul PSD Vasile Dîncu a reacționat cu o doză de sarcasm rar întâlnită în politica românească:
„De ce ne sare sângele pe nas așa repede când cântă ungurii?”, întreabă el, adăugând ironic că, dacă un lăutar român strigă „Noi suntem români, aici pe veci stăpâni”, ne umplem de mândrie, dar dacă o face un lăutar maghiar — e „tragedie națională”.
„Noi plecăm, ei rămân”
Într-o analiză mai amară decât pare, Dîncu atinge un adevăr dureros:
„Ungurii nu pleacă. Noi, românii, suntem cei care am plecat. Cu milioanele. În Italia, Spania, Germania. În curând, o să rămână în țară doar pensionarii, câinii comunitari și minoritățile loiale.”
Politicianul ironizează și reflexul românesc de a vedea conspirații acolo unde e doar folclor și vin:
„Poate îi cântau chelnerului — Noi nu plecăm până nu vine desertul. Dar românul e vigilent: unde vede un refren, simte imediat un atentat la unitatea națională.”
„Noi ne legăm de Wi-Fi și low-cost”
„Ungurii rămân legați de pământul lor. Noi ne legăm de Wi-Fi și low-cost”, scrie Dîncu, într-o frază care a devenit virală în doar câteva ore.
Mesajul lovește exact acolo unde doare: în lipsa de rădăcini, în fuga permanentă, în sindromul „plecăm, că nu se mai poate”.
„Adevărul e că, dacă am cânta și noi mai des ‘Nici noi nu plecăm’, ar fi nevoie de mai puține talk-show-uri despre exodul românilor”, adaugă europarlamentarul.
„Lăutarii, mai buni decât diplomații”
În încheiere, Dîncu ridică un pahar imaginar pentru pacea dintre popoare:
„Dacă toate conflictele istorice s-ar rezolva cu lăutari și vin, Europa ar fi un continent mai vesel.”
Și poate că are dreptate: uneori, un chef cu sarmale și o melodie prost înțeleasă spun mai multe despre noi decât o mie de summituri diplomatice.
Vasile Dîncu are dreptate, muzica ar putea să aducă oameni împreună. Dar nu cred că toți vor accepta lăutarii ca soluție la conflicte.
Sarcasmul lui e binevenit în politica românească, dar oare chiar asta ne trebuie? E greu de crezut că simpla distragere a atenției va rezolva problemele reale.
Mi se pare o abordare prea superficială. Problemele din Europa sunt mult mai complexe decât un pahar de vin și câteva melodii.
Aș vrea să știu dacă Dîncu crede cu adevărat în ce spune sau doar face mișto de situație. Poate unii politicieni ar trebui să ia notițe!
Mie mi-ar plăcea o petrecere cu lăutari, dar totuși nu putem ignora tensiunile care există între țări. Munca diplomatică este esențială.
Parcă uneori avem impresia că toate conflictele pot fi rezolvate prin umor sau ironie. Cât timp realitatea ne lovește în față, nu putem fi atât de optimiști!