Un James Bond românesc? Nu tocmai. Erorile și lipsa de profesionalism a Securității comuniste
Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a publicat un document intern care demontează mitul Securității ca instituție infailibilă. Raportul din 25 ianuarie 1968, emis de Direcția a IX-a – Filaj, evidențiază dezorganizarea și superficialitatea acestei poliții politice, cu numeroase erori jenante.
Documentul menționează o consfătuire condusă de Nicolae Ceaușescu, în care liderul comunist critica ofițerii de Securitate pentru „autoliniștirea” și „scăderea simțului vigilenței”. Se solicita „perfecționarea muncii de filaj” și „creșterea calificării cadrelor”, subliniind nemulțumirea regimului față de greșelile ofițerilor în misiuni de supraveghere.
Raportul oferă exemple care par desprinse dintr-o comedie neagră: un urmărit a fost pierdut pentru că ofițerii citeau ziarul, iar în alt caz, un „obiectiv” și-a dat seama că este urmărit după ce securiștii au folosit aceeași mașină două zile consecutive. Doi cetățeni străini au observat agenții și le-au spus ironic: „Lucrați foarte slab.” Aceste situații arată că Securitatea era departe de imaginea sa oficială de instituție invincibilă.
CNSAS a identificat principalele cauze ale eșecurilor Securității: lipsa de atenție (61%), organizarea defectuoasă (23,4%) și confuzia sau necoordonarea (15,6%). În unele cazuri, filajul era pierdut din cauza neasigurării ieșirilor unui imobil, a odihnei în mașini sau a ignorării planurilor de acțiune. Deși în 1967 Securitatea a înregistrat o ușoară îmbunătățire, numeroase „lăsări din filaj” au continuat să apară, cu motive precum respectarea regulilor de circulație (61,7%) și blocajele în trafic (14%).
Concluziile CNSAS indică faptul că instituția care inspira frică în rândul populației era, în realitate, ineficientă și adesea neglijentă. În timp ce propaganda o prezenta ca pe o forță de elită, rapoartele interne scot la iveală o realitate în care birocrația și delăsarea subminau eficiența „ochiului” partidului.
