Trump lansează „Doctrina Donroe” și avertizează socialiștii la nivel global
În ultimii 26 de ani, am fost martorii impactului devastator al socialismului asupra poporului venezuelean. Astăzi, suntem plini de speranță, observând cum Donald Trump acționează pentru a încheia acest coșmar.
Sub conducerea lui Trump, Statele Unite nu doar că restaurează ordinea, ci implementează o viziune modernă a Doctrinei Monroe — contracarând adversarii străini și pregătind calea pentru securitate și prosperitate în regiune.
Acțiunile lui Trump în Venezuela sunt necesare și complet legale, bazându-se pe precedente bine stabilite ale intervenției americane în emisfera vestică. Folosind exemple istorice, precum invazia Grenadei din 1983 pentru a salva americanii și a opri un coup comunist — și invazia Panamei din 1989 pentru a-l înlătura pe dictatorul trafican de droguri Manuel Noriega, Trump are autoritatea legală amplă în baza Articolului II din Constituție, în calitate de comandant-șef.
Aceste intervenții au fost justificate prin nevoia de a proteja cetățenii americani, a combate amenințările la stabilitatea regională și a promova interesele Statelor Unite împotriva narcoticelor și comunismului. În mod similar, desfășurarea lui Trump se bazează pe cadrul Autorizației pentru Utilizarea Forței Militare (AUMF) și pe puterile executive afirmate de Curtea Supremă, care recunoaște autoritatea largă a președintelui în afacerile externe.
Aceste precedente subliniază că, atunci când un regim vecin prezintă un pericol clar și iminent — prin migrație în masă, fluxuri de droguri și alianțe cu puteri ostile — Statele Unite au dreptul de a acționa decisiv. În plus, atacul îndrăzneț al lui Trump se aliniază principiilor teoriei războiului just, care justifică acțiunea militară atunci când îndeplinește criterii precum cauză justă, intenție corectă și proporționalitate.
Spre deosebire de predecesorii săi — care nu au avut curajul de a apăra America împotriva socialismului în expansiune, lăsând regimuri precum cel al lui Maduro să se dezvolte și să exporte haos — determinarea lui Trump marchează o schimbare esențială, invocând instrumente precum Legea Inamicilor Străini și Rezoluția Puterilor de Război pentru a confrunta aceste pericole direct.
În timp ce administrațiile anterioare ale SUA au risipit resurse pe programe de politică externă greșite, inclusiv promovarea inițiativelor LGBT și de gen care au alienat aliații tradiționali și au distrat atenția de la amenințările fundamentale, acțiunile lui Trump au îndepărtat aceste greșeli, refocalizând politica externă americană pe rezultate tangibile și claritate morală.
Adevărat la cuvântul său, Trump își îndeplinește promisiunile abordând direct criza venezueleană, inclusiv asigurându-se de rezervele vaste de petrol ale națiunii. Prin preluarea controlului asupra petrolului care a alimentat regimul comunist timp de peste două decenii, Trump recuperează resurse care au fost folosite împotriva Americii.
Aceste măsuri reflectă etosul „America întâi” al lui Trump, asigurând că petrolul venezuelean sprijină independența energetică a SUA, în loc să finanțeze forțele antiamericane. Aceasta este o măsură pragmatică spre stabilizare, prevenind un colaps umanitar suplimentar și limitând fluxul de refugiați care copleșesc granițele noastre.
Este important de menționat că americanii au jucat un rol cheie în dezvoltarea infrastructurii petroliere din Venezuela la începutul secolului XX, companiile americane investind masiv pentru a construi rafinării, conducte și facilități de extracție care au transformat națiunea într-un producător major. Totuși, sub Hugo Chávez, această infrastructură a fost confiscată prin naționalizare și expropriere, privatizând proprietarii de drept și conducând la degradarea sa din cauza jafului comunist.
„Operațiunea Rezolvarea Absolută”, desfășurată de Departamentul de Război al SUA, reprezintă o implementare robustă a Doctrinei Monroe, proclamată inițial în 1823 pentru a îndepărta puterile europene. Acum, sub Trump, ca „Doctrina Donroe”, această strategie hemisferică vizează contracararea amenințărilor contemporane din partea Chinei comuniste, Cubei, precum și Rusiei și Iranului.
Acești adversari s-au înrădăcinat în Venezuela: China prin împrumuturi prădătoare și extracție de resurse, Cuba prin aparatul său de informații care susține represiunea lui Maduro și Rusia cu consilieri militari și acorduri de armament care destabilizează regiunea. Intervenția lui Trump contestă acest ax al autoritarismului, sperând să elimine influențele străine și să reafirme primatul SUA în propria curte, implementând noua Strategie Națională de Securitate.
Prin dezmembrarea acestor rețele, neutralizăm nu doar riscurile imediate de securitate — precum baze posibile de rachete sau amenințări cibernetice — ci și transmitem un mesaj clar că Americile nu vor mai fi un teren de joacă pentru forțe ostile. Pentru a asigura succesul, embargoul asupra petrolului venezuelean trebuie să continue până când regimul dictatorial nu mai este la putere.
În cele din urmă, petrolul Venezuelei trebuie administrat de Statele Unite pentru a asigura o tranziție lină. Supravegherea americană oferă avantajul economic necesar pentru reconstrucție, iar investițiile venite din partea firmelor energetice americane vor beneficia doar cetățenii venezueleni. Sub supravegherea SUA, putem elimina corupția, reconstrui infrastructura și evita greșelile costisitoare de națiune care au fost suportate de contribuabilii americani.
Eliberarea Venezuelei de către Trump dovedește că America este din nou prezentă. Dictatorii comuniști din Cuba și Nicaragua ar trebui să observe: sub „Doctrina Donroe”, nu vom mai rămâne pasivi pe măsură ce un ax al răului crește în propria noastră curte.
