Strategia Națională de Securitate „America First” prin prisma cetățenilor
Strategia Națională de Securitate, lansată de Donald Trump, redefinește documentele de politică externă ale Casei Albe, îndepărtându-se de consensul elitist.
Documentul afirmă de la început că „establishmentul de politică externă al Americii a greșit”, extinzându-se prea mult în afaceri externe și ignorând dorințele cetățenilor obișnuiți. Această strategie „America First” se prezintă ca o abordare bazată pe voința „Noi, poporul”.
Recent, un sondaj, numit Reagan National Defense Survey, a fost publicat, oferind o imagine clară asupra percepțiilor cetățenilor privind cele mai presante provocări de securitate națională. Împreună, strategia și sondajul relevă o poveste de aliniere și nealiniere semnificative, reflectând atât viziunea în evoluție a Americii, cât și poziția administrației.
Pe chestiuni esențiale, cetățenii și președintele sunt în acord remarcabil. Strategia promovează „pacea prin forță” ca principiu central, afirmând că America trebuie să mențină „cea mai puternică, letală și avansată tehnologic armată din lume” pentru a descuraja adversarii și a menține stabilitatea globală. Cetățenii americani sunt de acord cu această idee: 87% consideră important ca Statele Unite să aibă cea mai puternică armată din lume, iar 71% afirmă că lumea este mai pașnică atunci când America conduce dintr-o poziție de forță netă. Aceasta reprezintă un consens național într-o epocă în care consensul este greu de găsit.
Acest acord continuă și în ceea ce privește prioritățile majore de modernizare ale administrației. Strategia preconizează un „Golden Dome”, un scut de apărare împotriva rachetelor de generație următoare pentru țară, și o „Golden Fleet” pentru a contracara avantajul masiv al Chinei în construcția navală. Aici, din nou, cetățenii sunt înaintea clasei politice. 68% susțin investiții majore pentru construirea sistemului Golden Dome, iar, când sunt informați că China poate produce mai mult de 200 de nave pentru fiecare navă americană, 88% afirmă că Statele Unite au nevoie de o capacitate de producție mai mare, 62% spunând că este nevoie de mult mai mult.
Strategia și sondajul sunt bine aliniate în privința Chinei. NSS acordă mai multă atenție Republicii Populare Chineze decât oricărui alt competitor, descriind cum „elitele americane – pe parcursul a patru administrații succesive ale ambelor partide politice – au fost fie complici, fie în negare” față de strategia Chinei. Trump caută să „reechilibreze” relația economică cu Beijingul, să contracareze acumularea militară a acestuia și să descurajeze încercările de dominare a lanțurilor de aprovizionare strategice, prezentând – deși fără a numi – China ca fiind amenințarea definitorie a acestui secol. Cetățenii americani susțin această viziune, 48% identificând China ca fiind cea mai mare amenințare pentru Statele Unite, cu o raportare de două la unu față de Rusia, iar majorități semnificative sprijină descurajarea în Indo-Pacific, inclusiv mutarea de active militare americane pentru a apăra Taiwanul în cazul unui atac chinez.
În contrast, există și locuri de divergență care sunt revelatoare. Deși strategia este clară în privința Chinei, adoptă un ton mai rezervat când vine vorba de aliați, în special în Europa. Aceasta pune la îndoială vitalitatea economică a Europei, fiabilitatea strategică și chiar „încrederea sa civilizațională”, sugerând că continentul s-ar putea să nu fie un partener de încredere pe termen lung. În ceea ce privește Rusia, strategia este relativ calmă, prioritizând „stabilitatea strategică” în relația SUA-Rusia, în ciuda războiului Rusiei împotriva Ucrainei și a acțiunilor sale împotriva NATO.
Cetățenii americani, pe de altă parte, au o viziune foarte clară asupra prietenilor și dușmanilor. Sondajul Reagan arată că 75% dintre americani văd Ucraina ca pe un aliat sau partener, 66% consideră același lucru despre Israel, iar 67% despre Taiwan. Respondentii favorizează în mod covârșitor restricționarea vânzărilor de semiconductori avansați către China, 65% susținând limite stricte pentru a preveni Beijingul de a obține avantaje militare sau strategice. Cu toate acestea, strategia administrației Trump lasă deschisă ușa continuării vânzărilor de cipuri, prioritizând fluxurile financiare și reciprocitatea comercială în detrimentul menținerii avantajului tehnologic pe termen lung al Americii. Între timp, 79% văd Rusia ca pe un dușman, iar 77% consideră că China este un adversar. Acestea nu sunt opinii marginale; ele reprezintă majorități covârșitoare. Americanii nu sunt confuzi, conflictați sau ambivalenți cu privire la amenințările existente. Ei văd lumea așa cum este.
Aceeași claritate se manifestă și în atitudinile față de implicarea internațională. Deși strategia vorbește despre o „predispoziție către non-intervenționism” și insistă asupra unei definiții dramatic mai înguste a intereselor vitale ale SUA, cetățenii au o viziune mai deschisă. 64% afirmă că Statele Unite ar trebui să fie mai angajate și să preia conducerea pe plan internațional – nu să se retragă sau să stea deoparte – în timp ce doar 33% preferă o abordare mai puțin angajată. Aceasta nu este o public care cere izolare; este o public care cere un leadership bazat pe scop și realism. Ei doresc ca America să evite războaiele nesfârșite, dar, de asemenea, doresc un ordon global condus de America.
NATO prezintă o altă tensiune. Scepticismul strategiei față de Europa este în contrast cu susținerea durabilă a cetățenilor pentru alianță. 68% dintre americani au o părere favorabilă despre NATO, iar 76% susțin apărarea unui aliat NATO în cazul unui atac. Chiar și printre cei care inițial exprimă sprijin pentru retragerea din NATO, majorități mari reconsideră când li se spune că aliații NATO s-au angajat să-și crească cheltuielile de apărare la 5% din PIB – un merit al leadershipului lui Trump pe acest subiect. Americanii sunt de acord cu strategia în ceea ce privește corectitudinea și împărțirea sarcinilor, dar înțeleg, de asemenea, că alianțele sunt active strategice – nu pasive.
Orientul Mijlociu dezvăluie, de asemenea, o altă deconectare. Strategia susține că această regiune nu ar mai trebui să domine politica externă a SUA, subliniind importanța sa descrescătoare pentru securitatea economică americană datorită creșterii producției de energie în SUA. Cu toate acestea, cetățenii rămân profund atenți la amenințările din această regiune. Majorități susțin prevenirea Iranului de a dezvolta arme nucleare, favorizează furnizarea de asistență militară pentru Israel în anumite circumstanțe și rămân prudenți față de terorism și instabilitate provenind din această regiune. Americanii înțeleg că, dacă ne îndepărtăm de Orientul Mijlociu, o facem pe riscul nostru.
În ansamblu, sondajul Reagan relevă un aspect profund. Cetățenii americani nu sunt izolaționiști. Nu sunt naivi. Nu sunt confuzi
