Șase filme prezentate la Berlinală care abordează teme diferite de cele obișnuite
La ediția a 76-a a Festivalului Internațional de Film de la Berlin, care a avut loc între 12 și 22 februarie, au fost selectate 22 de producții în Competiție, reflectând tendințele actuale ale cinematografiei și strategia curatoarei Tricia Tuttle, aflată pentru a doua oară la conducerea festivalului, de a combina potențialul comercial cu recunoașterea critică.
Dintre cele 12 filme din secțiunea principală vizionate în prima săptămână a festivalului, am ales șase titluri prezentate în premieră mondială la Berlin, care merită să fie văzute pe marile ecrane din România.
Rose (Markus Schleinzer, Austria-Germania) este un film alb-negru de epocă, realizat de un regizor austriac interesat de personaje marginale, iar povestea se sprijină pe interpretarea impecabilă a actriței Sandra Hüller. Acțiunea se petrece în timpul Războiului de Treizeci de Ani, când un soldat cu fața despicată de un glonț, păstrat ca talisman, revendică o fermă abandonată într-un sat protestant izolat din Germania. Acceptat cu rezerve, el se căsătorește cu fiica unui moșier local pentru a-și extinde terenul, dar descoperă că și-a luat drept soție o femeie. Rose, crescută la orfelinat, a ales să-și ascundă identitatea, crezând că „există mai multă libertate în pantaloni“, într-o epocă în care femeile aveau doar două opțiuni: supunerea sau moartea. Filmul amintește de The Devil’s Bath, o altă coproducție Austria-Germania prezentată în Competiția Berlinalei 2024, chiar dacă acțiunea aceluia era cu un secol mai târziu. Inspirat dintr-un eveniment real, Rose conține și accente comice, iar vocea naratoarei servește regizorului să compenseze tăcerea protagonistei. Un moment de actorie remarcabilă apare în scena în care sătenii îl provoacă pe soldat să-și demonstreze bărbăția.
Everybody Digs Bill Evans (Grant Gee, Irlanda-Marea Britanie) este, de asemenea, un film alb-negru de epocă, cu excepția a trei flash forward-uri color din anii 1979, 1973 și 1980, și reprezintă primul lungmetraj de ficțiune al cineastului documentarist britanic Grant Gee. Este un biopic despre jazzmanul Bill Evans, care a renunțat temporar la muzică. Actorul Anders Danielsen Lie îl interpretează memorabil pe Bill Evans, care se confruntă cu moartea celor apropiați și cu propriii demoni în cele patru planuri temporale. Filmul funcționează și ca un exercițiu de stil, amintind de cinematografia underground newyorkeză și universul lui David Lynch, prin montajul sincopat, gros-planuri sau unghiuri contraplonjate. Distribuția include și pe Laurie Metcalf și Bill Pullman.
Moscas/Flies (Fernando Eimbcke, Mexic-Spania) marchează întoarcerea regizorului mexican în Competiția Berlinalei cu al cincilea său lungmetraj, un film alb-negru plin de nuanțe, scris împreună cu Vanesa Garnica. Povestea urmărește viața Olgăi, o femeie venerabilă ale cărei zile sunt date peste cap de prezența muștelor, oaspeți nepoftiți care devin, în timp, parte din viața ei. Cristian și tatăl său devin chiriașii Olgăi, iar băiatul este pasionat de un joc video în care apără cosmosul de o armată de invadatori, metaforă pentru celulele rele care luptă în corpul mamei sale bolnave, internate în spitalul vecin. Filmul este o comedie dulce-amară despre maturizare, pierdere și singurătate, cu o prietenie improbabilă în centrul său, și oferă un ton natural, fără exagerări emoționale.
Queen at Sea (Lance Hammer, Marea Britanie-SUA) este o dramă intensă a cineastului independent nord-american, care a scris, regizat, montat și produs filmul. Amanda, o universitară despărțită de tatăl fiicei sale Sara, se mută cu adolescenta în Londra pentru a fi aproape de mama sa Leslie, care suferă de demență severă și este căsătorită cu Martin. Intriga începe atunci când Amanda și Sara îl surprind pe Martin în timp ce o penetrează pe Leslie, aparent inconștientă, și de aici se declanșează o serie de evenimente nefericite, reflectând și dificultățile sistemului de a gestiona astfel de situații. Dialogurile intense dintre Amanda și Martin sunt interpretate de Juliette Binoche și Tom Courtenay, iar Sara, interpretată de Florence Hunt, se apropie de primul său coleg, cu care plănuiește să aibă prima experiență sexuală. Filmul contrastează universul adolescenților cu cel al vârstnicilor, iar Anna Calder-Marshall este și ea remarcabilă.
Kurtuluș/Salvation (Emin Alper, Turcia-Franța-Țările de Jos-Grecia-Suedia-Arabia Saudită) este un studiu cinematografic despre propagandă și intoxicare, realizat fără finanțare din Turcia. Inspirat dintr-un caz real din 2009, filmul prezintă conflictul dintre două familii rivale din sud-estul Turciei, care a dus la moartea a 44 de persoane la o nuntă. Mesut își dușmănește fratele Ferit, pentru că bunicul a desemnat pe celălalt ca lider spiritual al satului, iar Mesut suspectează soția de legături cu dușmanii. Pe măsură ce tensiunile escaladează, Mesut profită pentru a prelua conducerea și a se răzbuna. Regizorul oscilează între realitate și vis, ceea ce poate deruta unii spectatori, dar conferă filmului o forță aparte.
Wo Men Bu Shi Mo Sheng Ren/We Are All Strangers (Anthony Chen, Singapore) este primul film din Singapore selectat în Competiția Berlinalei. Regizat, scris și produs de Anthony Chen, filmul urmărește povestea familiei lui Junyang, un tânăr de 21 de ani care nu-și face planuri pentru viitor, bazându-se pe tatăl său văduv, care deține un local mic. Când Junyang se îndrăgostește de liceanca Lydia și o lasă însărcinată, este nevoit să-și asume responsabilitatea de cap al familiei. Pe fondul schimbărilor sociale din Singapore, relația tensionată dintre Junyang și mama sa vitregă, Bee Hwa, evoluează către o alianță afectuoasă, iar filmul oferă o empatie autentică pentru personaje care speră la un viitor mai bun.
