Sărbătoarea Sfântului Dumitru
Sfântul Mare Mucenic Dimitrie este cinstit de creștini pe 26 octombrie. A trăit în vremea împăraților Dioclețian și Maximian, între anii 284-305. Datorită calităților sale, a fost numit guvernator al Tesalonicului după moartea tatălui său. Împăratul Maximian a aflat că Dimitrie este creștin, iar acest lucru l-a mâniat. După o victorie asupra sciților, Maximian a poruncit organizarea de praznice în cinstea zeilor. La Tesalonic, împăratul l-a întrebat pe Dimitrie despre zvonurile privitoare la credința sa. Dimitrie a mărturisit cu îndrăzneală că este creștin și a defăimat închinarea păgânească, fiind astfel închis și ucis cu sulița.
Tradiții de 26 octombrie
În ajunul sărbătorii Sfântului Dumitru, se aprind focuri peste care sar copiii pentru a avea sănătate tot anul. Focul are și rolul de a alunga fiarele și de a încălzi morții. După stingerea focului, țăranii aruncă un cărbune în grădină, simbolizând dorința de rodire. Sfântul Dumitru este considerat patronul păstorilor, iar ciobanii află cum va fi iarna printr-un ritual în care își așază cojocul în mijlocul oilor; dacă se așază o oaie neagră, iarna va fi bună, iar dacă se culcă o oaie albă, anotimpul rece va fi aspru.
Numele sărbătorite în această zi
Pe 26 octombrie, își serbează ziua onomastică persoanele care poartă prenumele Dumitru sau Dimitrie, precum și derivatele acestora: Dima, Mitru, Mitică, Mitu, Mitrel, Mitruț, Mitrache, Dimitrel, Dumitra, Dimitra, Dumitrița, Mitrița, Mituța și Mița.
Concluzie
Sărbătoarea Sfântului Dumitru nu doar că celebrează un sfânt important, ci și tradiții populare care oferă perspective asupra vremii și sănătății, păstrând astfel legătura dintre comunitate și spiritualitate.
