Românii își transformă locurile de muncă prin tehnologia Uber
În ultima perioadă, pe scena platformelor de socializare a apărut un nou tip de profesionist: marketerul digital.
Acesta se specializează în marketingul digital, vânzând produse digitale și, pentru cei mai naivi, ghiduri foarte bine prezentate care promit câștiguri rapide și ușoare, chiar și într-o economie aflată în criză.
Marketerul digital profită de pe urma disperării generate de criza economică globală, oferind webinarii gratuite unde pretinde că te învață secretele succesului. La final, îți sugerează că progresul depinde de tine, dar te îndeamnă să achiziționezi un ghid sau să plătești un consultant pentru îndrumare.
Costurile pentru astfel de servicii pot începe de la 3.000 de euro, iar consultantul îți promite că vei recupera rapid investiția, asigurându-te că metoda este fără riscuri.
Disperarea generată de lipsa locurilor de muncă îi determină pe mulți să se alăture platformelor de freelancing, care au cunoscut o expansiune rapidă. Aici se caută specialiști în diverse domenii, plătiți pe baza colaborărilor: de la copywriteri, la moderatori de conținut și voice-over.
Conceptul de „freelancing” este adesea înfățișat ca o oportunitate de „libertate”, sugerând că nu există un program fix și că poți lucra din confortul casei tale.
Freelancer poate fi oricine, de la cei care lucrează cu platformele de ride-sharing, până la cei din domenii precum IT, educație sau publicitate.
Funcționarea acestui model se bazează pe o iluzie: libertatea de a alege, care dispare rapid atunci când nu există colaborări. Deși există instrumente pentru a reuși, promisiunile sunt adesea exagerate, iar realitatea este prezentată selectiv, cu accent pe cazurile de succes.
Marketingul digital atrage printr-o poveste captivantă, subliniind ideea de creștere scalabilă și accesibilitate pentru oricine. Aceasta rezonează cu mulți, deoarece are un sâmbure de adevăr, dar restul este o ambalare atrăgătoare.
În această eră a „uberizării muncii”, angajații nu mai au șefi, dar se confruntă cu algoritmi care le controlează activitatea. Deși se reduce la un sistem fără colegi, deadline-urile devin tot mai presante.
Indiferent dacă ești copywriter, jurnalist sau programator, munca este plătită pe baza unității de lucru, fie că este vorba de articole, ore de predare sau cărți redactate. Astfel, un jurnalist care nu scrie nu câștigă, iar un profesor care nu predă nu are venituri.
Riscurile sunt transferate de companie către angajați, care nu beneficiază de protecția unui contract de muncă. În IT, de exemplu, programatorii nu au concedii plătite și nu există garanții pe termen lung.
În domeniile creative, „uberizarea” devine tot mai evidentă, iar plata se face în funcție de realizări. Chiar și editurile adoptă acest model, plătind pentru fiecare carte redactată.
Algoritmul devine stăpânul, dictând succesul sau eșecul. Cei care nu reușesc să se mențină angajați în acest sistem sunt adesea considerați responsabili pentru neajunsurile lor.
Platformele și angajatorii beneficiază de pe urma acestui model, iar statul încasează din munca depusă. Astfel, munca devine tot mai precarizată, iar ideea de antreprenoriat și libertate este, de fapt, o iluzie bine vândută.
