România și alte state din vestul Europei impun transparența salariilor angajaților
În mai multe țări europene, inclusiv România, au fost adoptate sau sunt în curs de implementare reguli care cer companiilor să afișeze salariile angajaților.
Un exemplu concret este Spania, unde noile prevederi legale prevăd că firmele care nu respectă aceste reguli nu vor mai putea derula contracte cu administrația publică. În prezent, legislația spaniolă interzice deja angajarea în sectorul public a companiilor fără planuri de egalitate, însă noua directivă extinde obligațiile pentru a susține principiul „la muncă egală, salariu egal”. Aceasta depășește problema diferențelor de gen și beneficiază de sprijinul Bruxelles-ului, fiind aplicabilă în toate statele membre UE, potrivit El Economista.
Directivele 2023/970 impun companiilor să ofere angajaților informații despre salariile colegilor cu funcții similare, să corecteze diferențele nejustificate și să afișeze intervalele salariale în toate ofertele de muncă. În prezent, doar aproximativ 18% din joburile publicate în Spania includ aceste date, deși patronatele și sindicatele susțin că informațiile sunt stipulate în contractele colective.
Printre alte măsuri importante, noua legislație interzice clauzele care împiedică angajații să dezvăluie salariul lor și împiedică angajatorii să întrebe candidații despre veniturile anterioare. Totodată, companiile trebuie să raporteze periodic diferențele salariale între bărbați și femei, frecvența raportărilor variind în funcție de mărimea firmei: anual pentru cele cu peste 250 de angajați și o dată la trei ani pentru cele cu 100‑249 angajați.
Companiile mai mici pot aplica aceste reguli voluntar, însă guvernele pot impune obligații suplimentare prin legislație națională. În situațiile în care diferențele salariale depășesc 5%, firmele trebuie să efectueze evaluări împreună cu reprezentanții angajaților.
Noua legislație permite statelor membre să introducă sancțiuni și condiții pentru rezilierea contractelor astfel încât să asigure respectarea principiului egalității salariale. Astfel, un contract public nu va mai fi atribuit unei companii care oferă cel mai bun preț, dar încalcă directiva, iar contractele în derulare pot fi anulate în caz de încălcare.
Pe lângă restricțiile privind contractele publice, firmele riscă sancțiuni financiare, cum ar fi amenzi calculate în funcție de cifra de afaceri anuală sau fondul salarial, conform reglementărilor naționale. În Spania, aceste sancțiuni sunt prevăzute în Legea Infracțiunilor din Ordinea Socială (LISOS).
Impactul directivei diferă între statele europene, unele depășind termenele impuse de Bruxelles. De exemplu, Franța a planificat implementarea pentru octombrie 2025, însă a amânat-o din cauza instabilității politice. România și alte țări urmează un ritm similar, ceea ce creează incertitudini juridice și dificultăți pentru firmele cu activitate în mai multe state.
Directiva europeană privind transparența salarială (Directiva (UE) 2023/970) a fost adoptată pentru a susține principiul „plată egală pentru muncă egală” și a combate discriminarea salarială, în special diferențele între remunerațiile femeilor și ale bărbaților.
Normele prevăd drepturi clare, precum interdicția de a întreba candidații despre istoricul salariului, obligația de a furniza angajaților informații despre salariile colegilor cu funcții similare și cerințe de raportare privind diferențele salariale pe sexe. Statele membre UE trebuie să transpună această directivă în legislația națională până la 7 iunie 2026, moment în care regulile vor deveni obligatorii în întreaga Uniune.
Progresul implementării directivei diferă de la o țară la alta, conform ultimelor evaluări oficiale: unele state au adoptat deja măsuri parțiale sau sunt în proces, cum ar fi Belgia, unde anumite prevederi sunt introduse la nivel regional sau sectorial, Malta și Polonia, care au legi ce prevăd cote ale transparenței salariale, precum și Cehia, care a inclus deja interdicția clauzelor de confidențialitate salarială în Codul muncii.
Alte țări precum Irlanda, Lituania, Olanda, Suedia și Slovacia au publicat proiecte de lege pentru transpunerea directivei, unele acoperind majoritatea cerințelor, iar altele urmând să finalizeze procesul în 2026.
Există totodată state UE care nu au făcut încă nicio transpunere sau nu și-au actualizat formal legislația pentru a reflecta directivele, printre acestea aflându-se Austria, Bulgaria, Croația, Grecia, Ungaria, Italia, Portugalia și Slovenia. În plus, țări mari precum Germania și Franța lucrează încă la proiectele legislative necesare pentru alinierea completă la directivă.
În România, situația este în linie cu tendința generală din UE: țara nu a publicat încă un proiect final pentru transpunerea Directivei (UE) 2023/970, dar pregătirile sunt în desfășurare.
Guvernul a inclus în planul de transpunere pentru 2025 obligația de a aproba un proiect de lege prin Ministerul Muncii în toamna acelui an, iar Parlamentul ar urma să adopte legea până în februarie 2026, pentru a respecta termenul european de 7 iunie 2026.
Discuțiile actuale indică o adaptare amplă a legislației naționale, care va include interdicția clauzelor de confidențialitate salarială, obligații de transparență în recrutare și drepturi sporite pentru angajați în accesarea informațiilor despre salarii în interiorul companiilor.
În practică, această schimbare în România și alte state membre înseamnă negocieri salariale mai transparente, acces la intervalele salariale pentru candidați înainte de interviuri, iar angajatorii vor trebui să justifice diferențele salariale pe baza unor criterii obiective și clare. Neconformarea ar putea atrage sancțiuni sau restricții privind derularea unor contracte, inclusiv în sectorul public, odată cu adoptarea și aplicarea completă a legislațiilor naționale.
