Analiză editorială Atlas News – Tiberiu Constantinescu
Intervenția SUA în Venezuela a fost un test de nerv, viteză și claritate politică. Un test pe care Europa l-a privit de pe margine, iar România l-a trecut în genunchi, cu mâinile la spate. Nu pentru că nu ar fi avut ce spune, ci pentru că a ales să nu spună nimic care să-i aparțină.
Mesajele oficiale venite de la București — atât din partea ministrului de Externe, Oana Țoiu, cât și din partea premierului Ilie Bolojan — s-au redus la aceeași formulă sterilă: „România este aliniată cu partenerii europeni”. Nicio frază despre legitimitatea intervenției, nicio evaluare politică, nicio delimitare, nicio asumare. Doar aliniere. Repetată. Obsedantă. Ca un reflex pavlovian al unei diplomații care a renunțat să mai gândească în termeni proprii.
Când liderii unei țări nu pot produce o propoziție care să înceapă cu „România consideră”, ci doar cu „România se aliniază”, nu mai vorbim de politică externă. Vorbim de administrație obedientă.
Europa a privit, SUA a acționat chirurgical
În timp ce Washingtonul a decis, a executat și a schimbat realitatea din teren, Europa a reacționat exact așa cum a devenit obișnuința: cu apeluri, îngrijorări și declarații „echilibrate”. Liderii europeni au invocat dreptul internațional, ONU, necesitatea unei tranziții pașnice. Corect din punct de vedere juridic. Inofensiv din punct de vedere politic.
Nicio inițiativă. Nicio tentativă reală de mediere înainte de intervenție. Nicio presiune vizibilă. Nicio pârghie. Doar reacții de după faptă, formulate într-un limbaj de seminar academic, nu de criză geopolitică.
Europa nu a fost actor. A fost spectator cu legitimație oficială. Un continent care încă se prezintă ca „putere normativă”, dar care, în momentul adevărului, nu mai contează decât ca furnizor de comunicate.
România – apendicele care așteaptă semnalul
În acest context, poziția României este mai gravă decât lipsa de reacție a Bruxelles-ului. Pentru că Bucureștiul nici măcar nu a încercat să mimeze o voce proprie. Diplomația română a funcționat ca un apendice: așteaptă reacțiile cancelariilor mari, verifică tonul, apoi livrează o versiune locală, mai slabă și mai fricoasă.
Nu există niciun indiciu că România ar fi încercat să influențeze o poziție europeană. Nu există semne că ar fi pus o întrebare incomodă. Nu există urme de gândire strategică. Doar conformism.
Aceasta nu este prudență. Este lipsă de coloană vertebrală.
„Coaliția de Voință” fără voință
Ironia este că România se revendică din „Coaliția de Voință”, dar refuză să manifeste exact ceea ce numele presupune: voință politică. Voința de a spune ceva înainte ca alții să decidă. Voința de a risca o poziție. Voința de a deranja.
În realitate, România se comportă ca valetul unui nobil obosit cu haine ponosite — Europa — sperând că, dacă rămâne suficient de util și suficient de tăcut, va prinde și ea, cândva, un loc la masa marilor decizii. Problema este că masa s-a mutat, iar nobilul nu mai este invitatul principal.
Diplomația ca exercițiu de mimetism
Ceea ce vedem nu este un accident de comunicare, ci un model. România nu mai produce politică externă, ci mimetism diplomatic. Copiază formule, evită substanța, se ascunde în spatele „consensului european” chiar și atunci când consensul este gol.
În momentele-cheie, tăcerea nu este neutralitate. Este poziționare. Iar poziționarea României, în acest caz, este una de irelevanță asumată.
Concluzie editorială Atlas News
Europa trăiește din amintirile unor vremuri când marile puteri erau imperii. România trăiește din reflexe. Iar într-o lume în care deciziile se iau rapid și brutal, ambele riscă să fie împinse la margine. Diferența este că România încă mai are șansa să decidă dacă vrea să fie actor sau doar inventar.
Deocamdată, a ales să fie mobilier.
Acest material reprezintă o analiză editorială Atlas News. Opiniile exprimate reflectă poziționarea editorială a redacției, pe baza declarațiilor publice și a contextului geopolitic actual.
Citește și România în era AI: suntem pregătiți să fim guvernați de algoritmi? – Editorial Atlas News
