Pentru a înțelege corect blocajul în care se află România, trebuie privit contextul politic în ansamblu, nu doar prin prisma ultimelor conflicte sau declarații publice. Țara nu se află într-o criză accidentală, ci într-o stare de dezechilibru sistemic, în care toate centrele de putere fie se neutralizează reciproc, fie refuză să își exercite responsabilitățile constituționale.
Coaliția de guvernare, construită inițial în numele stabilității, s-a transformat într-un conglomerat fragil de interese divergente. Partidele aflate la putere nu mai guvernează împreună, ci coexistă tensionat, fiecare urmărindu-și propriul avantaj politic. Conflictele interne, luptele pentru controlul resurselor, influența asupra instituțiilor și repoziționările electorale au devenit mai importante decât administrarea efectivă a țării.
Aceasta este sursa reală a haosului actual. Nu opoziția. Opoziția își joacă rolul firesc într-o democrație: critică, contestă, speculează politic greșelile puterii și încearcă să capitalizeze nemulțumirea publică. Nu opoziția conduce ministere, nu opoziția decide bugete, nu opoziția blochează din interior actul guvernării. A plasa responsabilitatea pe umerii ei este o formă de manipulare convenabilă pentru cei care dețin, de fapt, puterea.
Guvernul, deși funcțional pe hârtie, este paralizat în realitate. Deciziile majore sunt amânate, reformele sunt diluate până la irelevanță, iar măsurile economice sunt luate fragmentar, fără studii de impact și fără o viziune coerentă. Fiecare decizie este filtrată prin prisma echilibrului intern din coaliție, nu prin interesul public. România nu este condusă strategic, ci administrată defensiv, de la o criză la alta.
Parlamentul, dominat de aceeași majoritate, nu mai este un for de dezbatere reală, ci un spațiu al confruntărilor interne mascate. Legislația devine monedă de schimb, iar controlul parlamentar asupra Executivului este selectiv și interesat. În loc să corecteze derapajele guvernării, majoritatea le acoperă sau le negociază.
În acest peisaj deja degradat, poziția Președintelui României este nu doar slabă, ci profund problematică. Instituția prezidențială, care ar trebui să joace rolul de mediator, garant al echilibrului și voce a interesului național, este practic absentă. Președintele nu arbitrează conflictele, nu clarifică direcția, nu impune teme majore de dezbatere publică. Asistă pasiv la degradarea guvernării, limitându-se la tăceri prelungite sau intervenții formale, lipsite de substanță.
Această inutilitate politică a Președinției amplifică haosul. În lipsa unui centru de autoritate morală și instituțională, conflictele din coaliție scapă de sub control. Nimeni nu mai trage linie, nimeni nu mai asumă responsabilitatea finală. Statul funcționează prin inerție, nu prin decizie.
Consecințele sunt suportate exclusiv de cetățeni. Prin instabilitate fiscală, prin scăderea încrederii economice, prin investiții amânate, prin servicii publice tot mai slabe. Oamenii asistă neputincioși la un spectacol politic în care mizele reale nu sunt viața lor de zi cu zi, ci supraviețuirea unor găști politice aflate într-un război continuu pentru putere.
Cel mai periculos aspect este normalizarea acestei stări. Ideea că România poate funcționa fără direcție, fără leadership și fără responsabilitate. Când haosul devine rutină, iar lipsa de guvernare nu mai revoltă, democrația se golește de conținut.
România nu este neguvernabilă. Este prost guvernată. Iar vina aparține, în mod exclusiv, celor care dețin puterea și refuză să o exercite în interes public, preferând să o consume în lupte interne sterile.
Acesta este un editorial Atlas News. Textul reflectă poziția editorială a redacției și reprezintă o analiză critică a contextului politic actual.
Citește și https://www.atlasnews.ro/reportajul-recorder-intrebarea-incomoda-cine-castiga-din-aceasta-criza/
