Cum deciziile clasei politice au transformat o șansă istorică într-un blocaj economic
România se află astăzi într-o poziție incomodă în interiorul Uniunii Europene: membră cu drepturi depline, dar absentă din nucleul decizional economic. În timp ce Bulgaria se pregătește să intre în zona euro și să își consolideze statutul de economie stabilă și predictibilă, România rămâne blocată într-un cerc al incertitudinii fiscale, al improvizației politice și al obiectivelor strategice abandonate.
Cele două state au pornit pe același drum european în 2007. Diferența nu a fost făcută de resurse sau de context internațional, ci de alegerile politice care au urmat. Bulgaria a tratat stabilitatea economică drept politică de stat. România a tratat-o drept temă de discurs.
Două viziuni, două rezultate
În ultimii ani, Bulgaria a construit consecvent un cadru economic previzibil. Chiar și în perioade de instabilitate politică, regulile fiscale au rămas aceleași, mesajul către mediul de afaceri fiind unul de continuitate și seriozitate. România, în schimb, a transmis semnale contradictorii. Taxele s-au schimbat frecvent, regulile au fost rescrise din mers, iar mediul privat a fost pus constant în poziția de a reacționa, nu de a planifica.
Această diferență de abordare nu s-a văzut doar în rapoarte sau statistici. S-a văzut în deciziile oamenilor care creează valoare economică reală.
Antreprenorii români au plecat nu pentru că au vrut, ci pentru că au fost împinși
În ultimii ani, mii de antreprenori români au ales să își mute afacerile în Bulgaria. Nu a fost un gest de sfidare și nici un act de abandon național. A fost un act de supraviețuire economică. Pentru mulți dintre ei, România devenise un mediu în care nu mai puteau construi pe termen lung.
Antreprenorii nu cer favoruri. Cer reguli clare, aplicate la fel pentru toți, și un cadru fiscal care să nu se schimbe peste noapte. În România, aceste condiții au devenit excepția. În Bulgaria, au devenit regula. Diferența de impozitare, stabilitatea legislativă și lipsa surprizelor fiscale au transformat țara vecină într-un refugiu economic pentru capitalul românesc.
Pentru statul român, acest fenomen este mai mult decât o pierdere de venituri bugetare. Este o pierdere de încredere. Fiecare firmă mutată peste graniță înseamnă locuri de muncă pierdute, investiții relocate și un mesaj dureros: antreprenorii nu mai cred că România este un partener predictibil.
Este poate cel mai dur verdict dat unei guvernări: când cei care produc, riscă și creează aleg să plece, statul a eșuat în rolul său fundamental.
Zona euro adâncește ruptura
Intrarea Bulgariei în zona euro amplifică acest decalaj. Moneda unică nu este doar o chestiune tehnică, ci un semnal de maturitate economică. Pentru investitori și antreprenori, zona euro înseamnă siguranță, stabilitate și acces la un spațiu economic integrat. Bulgaria transmite astăzi acest mesaj fără echivoc.
România, în schimb, rămâne prinsă într-un discurs ambiguu. Fără un calendar credibil pentru adoptarea euro, fără reforme structurale consistente și cu o politică fiscală impredictibilă, transmite exact opusul: nesiguranță.
Un eșec care poartă nume politice
Diferența dintre România și Bulgaria nu mai poate fi pusă pe seama trecutului sau a contextului regional. A trecut suficient timp pentru ca aceste explicații să nu mai fie valabile. Vorbim despre un eșec de guvernare, nu despre o fatalitate istorică.
România a avut capital uman, antreprenori și oportunități. Le-a risipit prin decizii politice incoerente. Bulgaria a avut mai puțin, dar a știut ce vrea.
Concluzie Atlas News
România nu este depășită de Bulgaria pentru că ar fi mai slabă, ci pentru că a fost condusă fără direcție. Bulgaria a înțeles că stabilitatea economică nu este negociabilă. România încă o tratează ca pe o variabilă electorală.
Dacă această direcție nu se schimbă rapid, România nu va pierde doar momentul zonei euro. Va pierde exact ceea ce o putea salva: încrederea celor care construiesc economia reală.
