Libertatea presei nu moare niciodată dintr-o lovitură. Moare în etape — fiecare aparent justificată, fiecare prezentată ca excepție, fiecare acceptată în liniște de cei care spun că nu îi privește. România tocmai a trecut printr-una dintre aceste etape. CNA a decis retragerea licenței Realitatea Plus. Mâine va fi altcineva. Dacă tăcem și acum, nu vom mai ști de unde să începem să vorbim.
Nu scriem acest editorial pentru Realitatea Plus. Scriem pentru că o publicație care se respectă nu poate privi în altă parte în momentul în care mecanismele statului sunt folosite pentru a reduce la tăcere o voce. Oricare ar fi aceea. Oricât de incomodă. Oricât de imperfectă.
Scriem pentru că răspunsul la ce se întâmplă acum ne privește pe toți.
CNA invocă șase luni din 2024 în care amenzile nu ar fi fost achitate. Postul contestă această versiune. Între cele două poziții nu există o procedură publică, verificabilă, aplicată în mod egal tuturor operatorilor audiovizuali din România.
Acesta este punctul în care o decizie administrativă devine o problemă politică. Nu pentru că cineva a dat un ordin. Ci pentru că selectivitatea în aplicarea legii este, prin ea însăși, o formă de abuz. Când regula se aplică unora și nu altora, ea încetează să mai fie regulă. Devine instrument.
Iar instrumentele, odată create, nu rămân în mâinile celor care le-au construit. Se moștenesc.
Adresăm direct colegilor jurnaliști din toate redacțiile României un gând simplu, dar care merită rostit cu voce tare:
Puterea se schimbă. Întotdeauna se schimbă.
Cel care astăzi aplaudă zgomotos închiderea unui post pe care nu îl suportă ar trebui să se gândească la ziua în care altcineva va fi la putere. La ziua în care instrumentul acesta – licența retrasă, certificatul fiscal, procedura administrativă invocată selectiv – va fi îndreptat spre redacția lui.
Presa de dreapta, presa de stânga, presa de centru, presa independentă, presa incomodă, presa pe care o detești – toate trăiesc sau mor împreună. Nu există libertate a presei pentru unii și suprimare acceptabilă pentru alții. Există libertate, sau nu există.
Noi am ales să credem că există. Și că merită apărată.
Când dispare o voce din spațiul public, primul reflex al multora este indiferența. Nu o urmăream. Nu îmi plăcea. Nu mă privește.
Dar democrația nu funcționează prin voci cu care ești de acord. Funcționează prin existența simultană a tuturor vocilor — comode și incomode, moderate și excesive, apreciate și detestabile. Cetățeanul are dreptul să le audă pe toate și să decidă singur. Când statul îi ia acest drept — chiar și sub pretextul unui dosar de amenzi — îl tratează ca pe un minor incapabil de judecată proprie.
Românii nu au nevoie de tutela statului în alegerea surselor de informare. Au nevoie de un stat care aplică legea corect, uniform și transparent. Nimic mai puțin. Nimic mai mult.
România este evaluată anual de Comisia Europeană, de Reporteri fără Frontiere, de Freedom House. Libertatea presei nu este un indicator abstract în aceste rapoarte. Este o măsură concretă, cu exemple, cu cazuri, cu tendințe. Avem deja precedentul periculos de anulare a unor alegeri și suntem priviți cu neîncredere de multe țări occidentale.
Decizia împotriva Realității Plus va fi citită la Bruxelles. Va fi notată. Va intra în dosarul de țară alături de celelalte semnale despre calitatea statului de drept în România. Imaginea pe care o construim astăzi nu este cea a unei democrații consolidate. Este cea a unui stat în care reglementarea poate deveni, la momentul potrivit, armă politică.
Partenerii noștri străini văd acest lucru. Chiar dacă noi alegem să nu îl vedem.
Nu cerem reabilitarea unui canal de televiziune. Cerem transparență. Cerem aplicarea uniformă a legii. Cerem garanția că niciun instrument al statului nu poate fi folosit selectiv pentru a reduce la tăcere o voce — oricare ar fi ea, oricât de incomodă, oricât de imperfectă.
Când presă tace forțat, prima victimă nu este jurnalistul. Este cetățeanul care pierde un ochi critic prin care să privească puterea. Sunt copiii lui, care vor crește într-o țară unde libertatea de exprimare este un principiu scris frumos în constituție, dar aplicat doar celor convenabili.
Atlas News România, publicație cu acoperire internațională și cu cititori în mediile diplomatice, academice și instituționale din Europa și din afara ei, va folosi întreaga sa expunere pentru a aduce acest caz în atenția opiniei publice internaționale. Abuzurile împotriva libertății presei nu sunt probleme interne. Sunt semnale pe care comunitatea internațională are dreptul și datoria să le audă.
A doua victimă ești tu — cel care astăzi a schimbat canalul și a zis: nu mă privește.
Te privește. Pe tine. Pe toți
Dacă astăzi taci pentru că nu e postul tău, mâine nu va fi nimeni să vorbească pentru tine. Dacă accepți că statul decide care voci merită să existe, accepți implicit că poate decide și pentru a ta.
Libertatea presei nu se apără selectiv. Se apără în întregime — sau se pierde în întregime.
Atlas News România — Redacția
