Analiză editorială Atlas News
România începe anul 2026 într-un context mai complicat decât pare la prima vedere. Dincolo de crizele interne, adevărata vulnerabilitate este una de fond: lipsa unei strategii proprii într-o Europă care își pierde coerența, în paralel cu o relație transatlantică aflată într-un punct de tensiune deschisă. Bucureștiul a ales ani la rând să fie un executant disciplinat al agendei europene, mizând pe stabilitatea liderilor de la Bruxelles și din marile capitale. Această alegere începe să se clatine.
România nu mai este doar dependentă de Europa. Este prizoniera ei.
Macron și începutul fisurii: Bardella schimbă ecuația
Emmanuel Macron se află la cea mai scăzută cotă de încredere din cariera sa politică, iar acest fapt nu mai poate fi tratat ca un accident conjunctural. Franța, unul dintre pilonii construcției europene, intră într-o fază de instabilitate politică profundă, în care ascensiunea fulminantă a lui Jordan Bardella și a forțelor conservatoare schimbă complet regulile jocului.
Pentru prima dată după mulți ani, ideea că suveraniștii pot prelua puterea în state-cheie ale Uniunii nu mai este o ipoteză marginală, ci o posibilitate reală. Bardella nu mai este un fenomen de protest, ci un actor politic cu șanse concrete, iar acest lucru reverberează dincolo de granițele Franței. Dacă Parisul își schimbă direcția, întregul echilibru european este pus sub semnul întrebării.
Macron devine, astfel, prima piesă dintr-un domino care poate reconfigura Uniunea Europeană din temelii.
Parlamentul European și sfârșitul confortului politic
Această schimbare de paradigmă se reflectă inevitabil în Parlamentul European. Forțele conservatoare câștigă teren, în timp ce vechile majorități devin fragile, dependente de compromisuri tot mai greu de justificat în fața propriilor electori.
Pentru România, miza este uriașă. Bucureștiul și-a construit întreaga influență pe asocierea cu actualul establishment european. Nu pe interese strategice clare, nu pe capacitatea de negociere, ci pe conformare. Este o asociere pe termen scurt, bazată pe oameni și agende care pot dispărea rapid.
În momentul în care aceste structuri se schimbă, România riscă să rămână fără repere și fără capacitatea de a se repoziționa rapid.
SUA trasează linii roșii. Europa le ignoră
În paralel, relația dintre SUA și Europa intră într-o zonă de fricțiune fără precedent în ultimii ani. Semnalele transmise de la Washington nu mai sunt discrete. Sunt directe și, uneori, brutale.
Criticile constante privind îngrădirea libertății de exprimare în Europa, atacurile publice ale Vicepreședintelui SUA, JD Vance și Tulsi Gabbard la adresa establishmentului european, precum și decizia fără precedent de a impune interdicții de intrare în SUA unor foști oficiali europeni marchează apariția unor linii roșii clare. Washingtonul transmite că anumite derapaje și îngrădirea dreptului la libera exprimare nu mai sunt tolerate, indiferent de discursul oficial despre „valori comune”.
Europa, însă, pare să ignore aceste avertismente sau să le minimalizeze, continuând pe aceeași linie ideologică.
România face exact același lucru.
Pariul greșit al Bucureștiului: SUA, abandonate din calcul politic
Dintr-o combinație de naivitate și calcul politic prost, liderii români au ales să ignore relația cu partenerul strategic american. Mai grav, în momentul alegerilor din SUA, Bucureștiul a mizat deschis pe o singură tabără: Kamala Harris și Partidul Democrat. A fost un pariu politic pe care România nu avea voie să îl facă. Mai mult, anularea alegerilor prezidențiale din România, fără dovezi solide, au condus la eliminarea României din programul Visa Waiver, cu un cost politic greu de estimat.
Rezultatul este vizibil astăzi. Relația cu SUA este aproape înghețată, nu prin sancțiuni explicite, ci prin lipsa dialogului real. România nu mai este o prioritate. Alinierea la unison cu liderii europeni în ignorarea mesajelor administrației Trump adâncește această ruptură.
Întrebarea care se impune este una simplă: cât timp mai poate România să se ascundă în spatele fustei unei Europe care începe să realizeze că, fără SUA, este un balon de săpun geopolitic?
Pacea din Ucraina și prăbușirea narațiunii europene
Dacă Donald Trump va reuși să obțină un acord de pace între Rusia și Ucraina, impactul asupra Europei va fi devastator la nivel narativ. Războiul a devenit principalul instrument de legitimare politică pentru multe guverne europene. Fără această marotă, Uniunea riscă să rămână fără justificarea principalelor sale decizii economice, energetice și sociale.
Într-un asemenea scenariu, statele care au mimat leadershipul, ascunzându-se în spatele discursului european, vor fi obligate să dea socoteală. România este unul dintre ele.
Instabilitate internă: coaliția se clatină, opoziția se consolidează
Pe plan intern, 2026 începe sub semnul instabilității. Coaliția de guvernare dă semne evidente de scindare. PSD, partid cu experiență politică majoră, nu va forța o ruptură prematură, dar va aștepta momentul potrivit pentru a decide dacă elimină USR de la guvernare sau dacă părăsește coaliția și intră în opoziție.
În același timp, AUR continuă să se consolideze. Întărirea structurilor, cooptarea unor personalități precum Dan Dungaciu și Petrișor Peiu, dialogul constant cu societatea civilă și mediul economic, dar mai ales deschiderea unor canale reale de comunicare cu SUA – inclusiv printr-o delegație parlamentară extinsă la Washington – oferă partidului un avantaj strategic pe care actuala guvernare nu îl are.
Economia, presiunea socială și iarna care urmează
Pe plan economic, guvernul a ales soluția facilă și periculoasă: creșterea taxelor și impozitelor pentru a acoperi deficitul bugetar. Fără analize solide, fără studii de impact, executivul a intervenit brutal într-un sistem deja fragil. Eliminarea risipei era necesară, dar modul de implementare riscă să amplifice nemulțumirea socială.
Iarna care se prefigurează dificilă, cu facturi explozive la gaze și energie, va pune o presiune suplimentară pe o societate deja tensionată.
Concluzie: 2026, anul în care nu mai merge cu improvizații
România intră în 2026 într-un climat periculos: o Europă care se fisurează, o relație cu SUA neglijată, o clasă politică reactivă și o economie sub presiune. Anul care urmează nu va mai permite improvizații sau ascunderea după lideri externi aflați ei înșiși în declin.
România va fi obligată să aleagă: fie își definește propriul azimut strategic, fie va fi trasă în jos de o Europă care începe să-și piardă busola.
Opinia exprimată aparține redacției Atlas News și reprezintă o evaluare editorială, nu o prognoză certă.
Citește și https://www.atlasnews.ro/romania-era-ai-guvernare-algoritmi/
Sigur nu cele mai bune vesti, dar analiza exceleaza prin obiectivitate, claritate si complexitate. Urmaresc cu placere acest canal media si le doresc succes in Noul An.