Poveștile nespuse ale „bandei Ioanid“ prin prisma Miei Morgan
Mia Morgan și Ioana Bentoiu în 1982 © Ioana Bentoiu
Pe 23 septembrie 1959, într-o zi de miercuri, echinocțiul de toamnă, locotenent-majorul Gh. Blidaru, anchetator penal al Securității, propunea arestarea preventivă a Melaniei Morgan, născută pe 23 martie 1921, fiica lui Avram și a Luciei, fără profesie, cu domiciliul în București, pe strada Nicolae Filipescu nr. 29. Melania, cunoscută de apropiați ca Mia, era acuzată de „favorizare la uneltire contra ordinii sociale, acte de teroare și furt în dauna avutului obștesc“.
În aceeași zi, sub aceleași acuzații, a fost arestat și soțul ei, Paul Morgan (născut Morgenstern; adesea menționat eronat ca Morgenstein), inginer chimist, fiul lui Iosif, avocat pensionar, și al Risei. Cei doi erau suspectați de implicare în ceea ce Alexandru Solomon a numit „Marele jaf comunist“ – furtul armat comis de „banda Ioanid“, compusă din Alexandru (Lică) Ioanid, Paul Ioanid, Sașa Mușat, Haralambie (Hary) Obedeanu, Igor (Gugu) Sevianu și Monica Sevianu, în data de 28 iulie 1959, asupra unei mașini a Băncii de Stat a Republicii Populare Române.
Soții Morgan aveau doi copii, Sergiu (13 ani) și Dan (9 ani), care, după arestarea părinților, au fost preluați de bunicii paterni. Părinții Miei, oameni înstăriți înainte de 1948 și proprietari ai unui bloc ulterior naționalizat, muriseră în bombardamentul american din 4 aprilie 1944, în adăpostul antiaerian de unde Mia ieșise aparent doar pentru a-și recupera cățelul. Mia călătorise în Occident în 1937 alături de familie, Paul fusese colegul ei de liceu și o iubea dintotdeauna, iar amândoi, ca evrei, traversaseră momente dificile în perioada legionară și antonesciană.
Mia și Paul erau doar două dintre numeroasele persoane – membri de familie, prieteni sau simple cunoștințe ale membrilor „bandei Ioanid“ – reținute de Securitate pentru presupusa complicitate. Mulți alții au fost sancționați politic sau profesional, excluși din partid sau de la locul de muncă, retrogradați. Regimul a dorit să prezinte jaful ca o acțiune concertată a unui grup extins și reprezentativ (de evrei), nu doar a câtorva indivizi. Majoritatea celor arestați au fost eliberați sau închiși administrativ pentru perioade scurte, unii, inclusiv Paul Morgan, fiind condamnați pentru fapte fără legătură directă cu „Marele jaf“. Melania Morgan și Zigmund Stahl (implicat inițial în viitoarea operațiune, dar retras înainte de jaf) au fost judecați în același proces cu membrii „bandei“ – singurii acuzați neimplicați efectiv în furtul a 1,6 milioane de lei de la Banca centrală a RPR.
La două luni de la arestare, pe 23 noiembrie 1959, după o modificare a încadrării juridice care a exclus complicitatea la jaful în sine, Melania Morgan a fost condamnată la zece ani muncă silnică și cinci ani degradare civică.
Într-un alt proces, denumit uneori „al membrilor de familie“, în care mai erau inculpați mama lui Igor Sevianu, Pierette, și soția lui Paul Ioanid, Anita, Paul Morgan a primit, după mai multe amânări, o sentință de cinci ani închisoare corecțională și trei ani interdicție, pe 18 decembrie 1959, pentru uneltire contra ordinii sociale și deținere ilegală de valută.
Atât Mia, cât și Zigmund Stahl nu au un rol vizibil în istoriile despre jaful devenit faimos în România – deși, după 1990, a inspirat două documentare și un film de ficțiune –, iar când apar, sunt menționați cel mult în note de subsol.
Declarația Vasilicăi Gurău
În arhive, în afara dosarului penal intitulat formal „Alexandru Ioanid și alții“, Melania Morgan aproape că nu există, fiind o prezență fantomatică pentru rude și prieteni (precum filozoful Henri Wald), lipsiți de informații, dar preocupați de soarta ei, și pentru cunoștințele despre care anchetatorii cereau declarații ocazionale.
În mod absolut întâmplător, Mia Morgan este un personaj important în două relatări memorialistice diametral opuse. Annie Bentoiu, soția compozitorului și muzicologului Pascal Bentoiu, a cunoscut-o bine pe Mia și a scris despre ea după Revoluție. La Fabrica de Cauciuc „Zorile“ din Jilava, unde Mia a fost angajată ca dactilografă, era colegă cu Paul, iar cele două familii legaseră o prietenie strânsă, adesea în jurul audițiilor muzicale. Rudele lor din Occident trimiteau pachete, astfel că la Morgani se servea și cafea bună. Două astfel de colete au sosit în noiembrie 1959, în timp ce soții erau arestați, spre nemulțumirea anchetatorilor care nu le puteau ridica. Mia, casnică și mamă dedicată, îi făcea lui Annie cumpărături esențiale, cum ar fi roșii proaspete de la piață, și i-a făcut prima baie fiicei soților Bentoiu. Pentru Annie, Mia era mama ideală, iar familia Morgan emana echilibru, bunătate și armonie.
Doctorița Galina Răduleanu (1933-2025) a fost colegă de celulă cu Mia Morgan la închisoarea Uranus, după condamnare. Pentru ea, Mia era o „bună psiholoagă“ care o manipula să ofere note despre Galina „organelor“ (fără dovezi că Melania ar fi fost recrutată în detenție), care apăra Securitatea, având „admirație nemărginită și credință nestrămutată în atotputernicia“ instituției. Mia nu mai avea „un fizic drăguț, mai ales după ani de celulă“, îi plăcea să se simtă indispensabilă și vorbea deschis despre „lucruri intime, tainice“ (sex), spre șocul pudicei Galina, precum și despre „secolul lui Einstein și al lui Charlie Chaplin“, dar nu știa multe despre Ștefan cel Mare.
Arestată pentru simpatii legionare (pe care le-a negat în proces), Galina Răduleanu a rămas apropiată de cauza Căpitanului și a manifestat o reticență evidentă față de Mia Morgan, acuzând-o fără probe că ar fi fost turnătoare.
Așadar, există mai multe versiuni despre implicarea și condamnarea Miei Morgan în procesul „bandei Ioanid“: cea a Securității și Tribunalului Militar, cea a lui Annie Bentoiu și cea a Galinei Răduleanu.
Mia Morgan în dosarul penal
Din dosarul penal, pe baza interogatoriilor Monicăi Sevianu, Miei Morgan, lui Paul Morgan și Pierette Sevianu, reiese următoarea poveste: deși Mia o cunoștea pe Monica de mult timp, familiile lor au început să se frecventeze în 1958, după ce ambele depuseseră cereri de emigrare. Monica, care petrecuse patru ani (1944-1948) în Palestina, a început să le ofere lecții de ebraică la casa Morganilor, seara, la
