Povestea eroului moral Gheorghe Ursu care nu lasă copiii să adoarmă
Gheorghe Emil Ursu (n. 1926, Sorosinți – d. 17 noiembrie 1985) a fost inginer constructor, poet și prozator, autor de cărți memorialistice. A fost arestat la 21 septembrie 1985. Jurnalul său, sustras la 22 decembrie 1984 de colega Pîrguța Croitoru, a fost predat ofițerului de Securitate Ion Dumitraciuc. În timpul anchetelor a fost anchetat și bătut; martorii îi indică pe maiorul Marin Pîrvulescu și pe locotenent‑majorul Vasile Hodiș ca anchetatori. A fost depistat de anchetatori în legătură cu deținerea ilegală a sumei de 17 dolari.
Gheorghe Emil Ursu s‑a născut în 1926 la Sorosinți (azi Soroca), Basarabia. A urmat Liceul „Vasile Alecsandri“ din Galați. A profesat ca inginer constructor. A fost implicat în proiecte de reconstrucție postbelică și în consolidări după cutremurul din 4 martie 1977. A fost numit șef de proiect de consolidare pentru mai multe clădiri, inclusiv blocul Patria/ARO de pe bulevardul Magheru din București.
După cutremurul din 1977, Ursu a coordonat lucrările de consolidare. Pe 4 iulie 1977 a participat la o ședință în care s‑a decis sistarea lucrărilor de consolidare în București. În 1972–1984 a manifestat preocupări culturale și civice. A călătorit în Europa și a trimis o scrisoare citită la Radio Europa Liberă.
Pe 22 decembrie 1984, serviciile au consemnat: «La data de 22 dec. 1984, o sursă a organelor noastre ne-a înmînat un jurnal intim al numitului URSU GH., jurnal în care acesta a consemnat și anumite aprecieri cu un profund conținut dușmănos».
În urma predării jurnalului, a început o anchetă a Miliției și Securității. Ancheta a fost justificată prin infracțiunea deținerea ilegală de valută. Suma reținută în dosar a fost 17 dolari. Ancheta inițială s‑a derulat între ianuarie și mai 1985. În vara anului 1985, Ursu a fost lăsat în libertate.
În declarațiile depuse la anchetă, delatoarea Pîrguța Croitoru a relatat că Ursu critica legile publicate, asculta emisiunile postului de radio EUROPA LIBERĂ, menționa scriitori publicați în străinătate, afirma că în România nu există dreptate și libertăți și că afișul pe care îl lipsea pe planșeta sa exprima poziția sa față de situația din țară. Ea a susținut, de asemenea, că Ursu ar fi făcut afirmații jignitoare la adresa conducătorului țării.
Pe 21 septembrie 1985 a fost arestat. Familia a fost informatată sumar. Fiul său, Andrei Ursu, a consemnat în prefața la cartea tatălui Europa mea: «Să reluăm împreună firul arestării tale. Iată ce-am aflat despre ce-a urmat începînd din acea fatidică dimineață de 21 septembrie 1985, cînd ne-am văzut ultima oară, înainte să pleci la serviciu. Ai plecat pe bicicletă, punctual, ca de obicei. Ai legat-o, în față la ISLGC, tot ca de obicei. Te-au arestat în jurul prînzului. Te-au dus întîi la Securitate. De acolo te-au adus la camera 18 din arestul Miliției. Dar ai rămas «arestatul lor». A doua zi, pe 22 septembrie, m-am dus cu mama să preluăm «efectele» tale. Am primit tașca ta veche, cu o brichetă, mica ta trusă de cusut și programul cinematecii înăuntru. Poezia despre securiștii lui Ceaușescu, pe care mama crede că o aveai la tine, lipsea. Nu știm dacă ai apucat s-o distrugi. Bicicleta am recuperat-o cu greu, tăind lanțul: cheița de la lacăt nu era în tașcă. Am tăiat lanțul în miezul zilei. Treceau colegi ai tăi fără să spună nimic, ferindu-și privirile sumbre, cumva debusolate. Cred că îți știau bicicleta. A fost teroare la ISLGC. Nu ne-au comunicat motivul reținerii tale. Pe 22 septembrie am stat cu mama pînă seara tîrziu, cînd un milițian ne-a trimis acasă, aruncîndu-ne: «Ce vrei, bă, parcă nu știi cine sîntem noi, și noi nu știm cine sînteți voi!»».
În dimineața zilei de 15 noiembrie 1985 Ursu a fost mutat la camera 34. În camară au fost plasați informatorii Securității Marian Clită și un al doilea informator menționat în documente. Martorii au relatat că aceștia erau folosiți pentru a-l constrînge să declare ceea ce anchetatorii doreau. Martorii l‑au văzut pe Ursu scos la anchetă de maiorul Marin Pîrvulescu și adus bătut, înfășurat într‑o pătură.
Un martor a declarat: «[…] [Ursu] a fost scos la anchetă dimineața și adus de acolo bătut într-o pătură, întrucît nu mai putea merge. Ursu acuza în special dureri abdominale. Cert este că fusese scos la anchetă de anchetatorul lui […] care era maior […] PÎRVULESCU […] în tot timpul care a urmat, a urlat de durere, dar nu i s-au acordat îngrijiri medicale. Rețin că timp de două zile și nopți ing. Ursu a urlat de durere și nu a primit ajutor medical. Am înțeles că mai fusese anchetat. Cînd i s-a făcut rău, pe 15.11.1985, Ursu a fost anchetat de dimineață pînă seara. […] Pe data de 15.11.1985, Ursu a fost cercetat de dimineață pînă seara și a fost readus în cameră pe o pătură. Ursu nu mai putea vorbi».
În anchete Ursu a declarat că «a fost o rătăcire de moment a mea și nu am întreprins nimic în sensul celor consemnate și nici pe viitor nu voi întreprinde vreo acțiune din care să rezulte cel mai mic indiciu de atentat». Anchetatorilor nu le‑au folosit aceste precizări.
Conform documentelor și declarațiilor, anchetatorii și organele responsabile incluse în dosar sunt Direcția de Cercetări Penale a Securității. În documente sunt menționate persoanele Iulian Vlad, ca șef al Securității, ofițerul Ion Dumitraciuc, delatoarea Pîrguța Croitoru și informatorul Marian Clită. Martorii îl identifică pe maiorul Marin Pîrvulescu ca principal anchetator al lui Gheorghe Ursu. A fost menționat și locotenent‑majorul Vasile Hodiș.
Ursu a decedat la 17 noiembrie 1985. Martorii relată faptul că în ultimele zile înainte de deces a fost supus anchetelor repetate și a suferit lovituri. Martorii mai notează lipsa îngrijirilor medicale în perioada în care a urlat de durere.
În dosar și în memoria prietenilor sunt menționați scriitori și prieteni care au cunoscut jurnalul sau au fost îngrijorați de soarta lui Ursu. În text apar numele Radu Cosașu, Geo Bogza și Eugen Jebeleanu. Fiul său, Andrei Ursu, continuă demersurile de conservare a memoriei tatălui.
Fragmente din jurnalul lui Ursu preluate în documente conțin afirmații critice la adresa conducerii partidului și a conducătorului țării. Exemple din jurnal redate în dosar includ:
«A început Congresul XII al PCR… A fost cel mai scîrbos congres, nu deosebit de celelalte, dar totuși Cultul Javrei a fost mai penibil și deșănțat ca oricînd…»
«Luna ianuarie a devenit Luna Suveranilor: la 7 ianuarie țara-ntreagă a sărbătorit pe Prima Femeie a Țării, Savantul de Renume Mondial, înțeleaptă Conducătoare, Inima-i Fierbinte și Vitează, imunda sadică ajunsă sus de tot, de-o seamă cu zeii și care, ca-n basmul copilăriei mele, și-a băgat, ca să se înalțe, 7 perne sub [fund]. Numai că pernele de sub [fundul] ei sînt Țara întreagă, savanții, cadrele, chimia, institutele de cercetare, presa, televiziunea, viitorul și soarta fiecărui om răsărit care iese din masa comună. La 26 ianuarie țara-ntreagă a sărbătorit eroul, Visul nostru de aur, Făurarul, Primul Bărbat al Țării, cel mai iubit Fiu al Poporului, Făuritorul visului lui Burebista, Ștefan, Mihai Viteazul, stîrpitura politică cu gura strîmbă și cu fumuri napoleoniene, omul care duce de rîpă țara, prin autocrația sa obtuză, dar absolută, arbitrară, dar fără replică»
«La 1 iunie 1982, Cîrpa… a ținut Marele Său Discurs ideologic… Suita de imbecilități naționaliste și isterice… plus platitudini, apa-n piuă, totul însă de culoarea Dictaturii și Strîngerii în continuare a Șurubului…»
«Ce-a fost cu Ceaușescu e total dement, dar după toate probabilitățile demența va crește, așa e jocul, el se crede Dumnezeu»
«Singura sarcină a Congresului e să-l realeagă președinte pe Ceaușescu… Totul e de un absurd fără margini, explicabil totuși printr‑un singur element: FRICĂ, GROAZNICA FRICĂ A LUI CEAUȘESCU și a scroafei sale că, CINE ȘTIE CUM, DRACU’ ȘTIE CE COMPLOTIST SAU TERORIST ar putea la Congres să se opună, și să se ia și alții după el și să cadă faraonul»
«Vai, de data asta la Congres se pare că nu s-a mai găsit nici un Pîrvulescu să ceară demiterea Tiranului… nici o șansă, vor trăi pe tronul țării pînă la moarte, vor fi proslăviți ca dumnezei, vom înghiți mizeria asta îngrozitoare morală pînă la capăt. Și, după ce vor crăpa, va veni Nicu, alt ticălos, dar de un alt fel de ticăloșie, mai cinică și mai lucidă și de extremă dreaptă… E liniște în România, N-AU PROBLEME, tace tot boborul…»
Documentele de anchetă și declarațiile martorilor sunt parte din dosarul urmării informative. În acest material apar date concrete: date calendaristice (4 martie 1977; 4 iulie 1977; 22 decembrie 1984; ianuarie‑mai 1985; 21 septembrie 1985; 15 noiembrie 1985; 17 noiembrie 1985), sumele menționate (17 dolari) și numele persoanelor implicate: Pîrguța Croitoru, Ion Dumitraciuc, Iulian Vlad, Marian Clită, maior Marin Pîrvulescu, locotenent‑major Vasile Hodiș, Radu Cosașu, Geo Bogza, Eugen Jebeleanu și Andrei Ursu.
