Patru din zece români nu reușesc să facă față cheltuielilor neprevăzute
Cu un procent de 39–40% al cetățenilor fără rezerve pentru urgențe, România este depășită doar de Bulgaria (45,6%), Letonia (45,3%), Grecia (43,9%) și Lituania la capitolul stabilitate financiară.
La polul opus, state cu economii robuste precum Olanda (16,9%), Malta (18,3%) și Cehia (19,2%) demonstrează o reziliență financiară mult mai mare. România se înscrie într-un grup de state membre în care fragilitatea economică a gospodăriilor este o problemă sistemică, conform datelor Eurostat.
În 2012, în plină criză financiară, 40% dintre europeni se aflau în această situație. Procentul a scăzut la 30,8% până în 2019. Pandemia de COVID-19 a inversat temporar acest trend pozitiv, urcând indicatorul la 32,5% în 2020 și evidențiind fragilitatea economică a multor gospodării.
Situația devine și mai alarmantă când se analizează rata sărăciei severe. România ocupă primul loc în UE, cu 17,2% din populație (aproape unul din cinci români) confruntându-se cu deprivare materială acută. Țara noastră este urmată de Bulgaria (16,6%) și Grecia (14%). State precum Slovenia și Croația au rate de sub 2%, ilustrând disparitățile profunde din Uniune.
Specialiștii economici subliniază că aceste cifre reflectă probleme de fond. Profesorul Mihai Ionescu avertizează: «Vorbim despre deficiențe structurale, nu despre probleme conjuncturale. Soluțiile trebuie să fie la fel de profunde, bazate pe politici publice coerente, nu pe intervenții izolate.» Deși Ministerul Muncii a implementat programe de ajutor, acestea sunt adesea considerate insuficiente pentru a produce o schimbare reală. Ar fi necesară o strategie integrată, corelând asistența socială cu accesul la educație și la locuri de muncă decente.
Experții recomandă o abordare multidirecțională pentru a combate insecuritatea financiară și sărăcia. Astfel, este necesară investiția în programe de formare continuă și adaptarea forței de muncă la cerințele sectoarelor economice bine plătite. Crearea de oportunități de muncă în comunitățile mici și mijlocii, prin investiții strategice, ar reduce migrația internă. Programele de sprijin trebuie să fie concepute ca instrumente active de incluziune pe piața muncii pentru familiile vulnerabile, iar măsurile de combatere a inflației sunt cruciale pentru protejarea puterii de cumpărare.
Statisticile indică o ușoară ameliorare în ultimul deceniu, dar România se confruntă în continuare cu provocări economice majore. Incapacitatea a aproape 40% dintre cetățeni de a acoperi o cheltuială neprevăzută și rata alarmantă a sărăciei severe demonstrează că progresele sunt fragile. Consolidarea rezilienței economice naționale și sprijinirea gospodăriilor cu venituri reduse necesită măsuri pe termen lung, axate pe soluții durabile.
