Patru ani de conflict în Ucraina între Kremlin și rezistența națională
24 februarie 2026 marchează a patra aniversare a invaziei pe scară largă a Ucrainei de către Rusia. Vladimir Putin se aștepta ca Kievul să cadă în câteva zile și să instaleze un guvern pro-rus la putere.
La patru ani de la debutul războiului, Ucraina rămâne suverană, iar obiectivele inițiale ale Rusiei au eșuat în mare parte.
În primele săptămâni, forțele ucrainene au respins asaltul asupra Kievului, în ciuda inferiorității numerice. Ulterior, Moscova și-a restrâns obiectivele către estul Ucrainei, în special regiunea Donețk, însă nici acest scop nu a fost atins.
Institutul pentru Studiul Războiului (ISW) raportează că Rusia ocupă în prezent aproximativ 20% din teritoriul Ucrainei. În 2025, forțele ruse au avansat doar cu 0,8%, evidențiind ritmul lent al conflictului.
Deși succesele sunt reduse, oficialii ruși prezintă aceste câștiguri minore drept victorii strategice. Analiștii consideră că Putin este puțin probabil să facă compromisuri privind obiectivul său mai amplu de a subordona Ucraina fără o înfrângere militară clară pe câmpul de luptă.
Războiul a generat pierderi uriașe pentru ambele părți. Statul Major al Ucrainei estimează că Rusia a pierdut peste 1.260.000 de militari din februarie 2022, morți sau răniți.
Analiști occidentali independenți estimează că pierderile Rusiei le depășesc pe cele ale Ucrainei într-un raport de aproximativ doi la unu.
Volodimir Zelenski a declarat că cel puțin 55.000 de soldați ucraineni au fost uciși în luptă, iar mulți alții sunt dați dispăruți.
Evaluările occidentale indică între 500.000 și 600.000 de victime ucrainene în total, dintre care până la 140.000 morți.
Civilii au plătit un preț devastator: zeci de mii au fost uciși sau răniți, iar milioane au fost strămutați, generând cea mai mare criză a refugiaților din Europa de la al Doilea Război Mondial.
În ciuda oboselii cauzate de război, populația Ucrainei rămâne surprinzător de optimistă. Un sondaj al Consiliului European pentru Relații Externe arată că 41% dintre ucraineni sunt optimiști în privința viitorului lumii, mult peste nivelul din multe state vest-europene.
Acest optimism nu provine din naivitate, ci din reziliența construită în fața adversității. Ucraineanul privește serviciul militar și apărarea civică drept acte de supraviețuire și demnitate.
Războiul a transformat Ucraina într-un pilon al securității europene. Lideri în domeniul securității susțin că rezistența țării limitează riscurile mai largi pentru continent.
Progresele tehnologice ucrainene, în special în domeniul dronelor și al inovației militare, au accelerat integrarea acesteia în structurile de securitate europene.
După patru ani de la începerea invaziei, ambițiile inițiale ale Rusiei rămân neîmplinite, iar Ucraina este văzută atât ca un stat de primă linie, cât și ca un simbol al rezilienței continentale.
Diplomația nu a adus încă o soluție durabilă. De-a lungul conflictului, au avut loc mai multe runde de negocieri și inițiative internaționale, dar fără un acord final.
În primele luni ale războiului, delegații ruși și ucraineni au purtat discuții în Belarus și Turcia. Ulterior, diverse formule de mediere au fost propuse de state precum Turcia, China sau țări din Orientul Mijlociu, însă niciuna nu a dus la un tratat de pace formal.
În 2023 și 2024, summituri internaționale axate pe „formula de pace” propusă de Kiev au încercat să coaguleze sprijin global pentru retragerea trupelor ruse și restabilirea integrității teritoriale a Ucrainei, dar Moscova a respins condițiile considerate „inacceptabile”.
Pe durata conflictului, au fost încheiate doar acorduri punctuale, precum înțelegerea privind exportul cerealelor prin Marea Neagră sau schimburi de prizonieri, care au avut caracter temporar și limitat.
Analiștii consideră că principalele obstacole în calea unui tratat de pace rămân statutul teritoriilor ocupate și garanțiile de securitate pentru Ucraina. Fără un compromis asupra acestor puncte sensibile, pacea rămâne mai degrabă o speranță decât o realitate.
