Mecanismul de autoreglare climatică al Pământului
Studiul recent publicat în revista Science sugerează că Pământul dispune de un mecanism natural de autoreglare climatică, denumit „super-termostat”, care este mai rapid și eficient decât se estima anterior. Acest mecanism este capabil să reducă nivelul de dioxid de carbon (CO₂) din atmosferă și să restabilească echilibrul climatic, chiar și în condițiile în care activitățile umane continuă să contribuie la încălzirea planetei.
Impactul asupra erei glaciare
Conform profesorului Andy Ridgwell de la Universitatea din California, Riverside, acest mecanism ar putea determina o reacție a Pământului la cantitățile mari de CO₂ eliberate, provocând o corectare excesivă a dezechilibrului climatic. Aceasta ar putea aduce următoarea eră glaciară mai aproape decât se anticipa, ajungând „la timp” pentru planetă, dar „prea devreme” pentru civilizația umană.
Ciclul fosforului și rolul fitoplanctonului
Descoperirea este legată de ciclul fosforului și de îngroparea carbonului organic pe fundul oceanelor. În condiții mai calde, ploile spală mai mult fosfor de pe uscat, care ajunge în ocean și stimulează creșterea fitoplanctonului. Aceste organisme microscopice absorb CO₂ prin fotosinteză și, odată ce mor, se scufundă, îngropând carbonul în sedimentele marine pentru sute de mii de ani.
Consecințele autoreglării excesive
Oamenii de știință au explicat că, pe măsură ce planeta devine mai caldă, oceanele devin mai productive, ceea ce duce la stocarea unor cantități mai mari de carbon și la răcirea climei. Totuși, acest proces ar putea merge prea departe, provocând o răcire accentuată, inclusiv episoade extreme de tipul Pământ-bulgăre de zăpadă, când întreaga planetă a fost acoperită de gheață.
Scara de timp geologică a proceselor
Dominik Hülse, coautor al studiului, subliniază că aceste procese acționează la scări de timp geologice, nu umane, ceea ce înseamnă că nu suntem în siguranță în fața încălzirii globale în următorii 100 sau 1.000 de ani. Pe termen lung, „super-termostatul” ar putea compensa întârzierea naturală a următoarei ere glaciare, estimată anterior la zeci de mii de ani, aducând momentul mai aproape.
Concluzie
Astfel, descoperirea acestui mecanism natural de autoreglare climatică evidențiază complexitatea interacțiunilor dintre activitățile umane și procesele geologice ale Pământului, sugerând că planeta ar putea avea capacitatea de a-și ajusta clima, dar cu riscuri semnificative pentru civilizația umană.
