Orașul subteran al morților din Milano
În secolul XVII, Milano a fost martorul unei inovații în domeniul sănătății, prin înființarea spitalului Ca’ Granda, primul spital laic din Europa, care oferea îngrijiri medicale tuturor, indiferent de etnie sau religie. Această instituție a marcat o schimbare semnificativă în abordarea vindecării, conform istoricului Folco Vaglienti de la Universitatea din Milano.
Cercetările bioarheologice
În 2018, Mirko Mattia, bioarheolog la Universitatea din Milano, a început o cercetare asupra rămășițelor umane găsite în criptele spitalului. Proiectul, aflat în desfășurare, vizează studiul oaselor pentru a înțelege starea de sănătate, alimentația și consumul de substanțe al locuitorilor săraci ai Milanului din acea perioadă.
Infrastructura spitalului
Spitalul Ca’ Granda era considerat unul dintre cele mai avansate din Europa, având o infrastructură complexă, inclusiv sistem de canalizare, bucătării, spălătorii, farmacii și chiar o gheațărie. Sub biserica spitalului, Chiesa della Beata Vergine Annunziata, a fost construită o criptă cu 14 camere, folosită ca un cimitir subteran pentru cei săraci. Trupurile erau aruncate în camerele boltite, formând un morman conic de cadavre, numit talus conic.
Utilizarea criptei
Cripta, gândită ca un loc temporar de depozitare a cadavrelor, a devenit suprapopulată din cauza condițiilor defavorabile de descompunere. În 1693, aceasta a fost închisă din cauza conservării neobișnuite a cadavrelor și a mirosului insuportabil. Un nou loc de înhumare a fost deschis în 1697, Rotonda della Besana.
Descoperiri arheologice
Cercetările efectuate de echipa de la Universitatea din Milano au început în 2010, iar săpăturile au debutat în 2018. Deși artefactele descoperite au fost puține, echipa a găsit un grup de cinci monede de aur vechi de 400 de ani, ceea ce sugerează o posibilă poveste fascinantă de ascundere a averii de către un negustor ambulant.
Analiza rămășițelor umane
Analiza a peste 300.000 de oase din criptă a relevat o populație diversă, afectată de boli și malnutriție. Oasele indică intervenții chirurgicale și tratamente cu metale grele. De asemenea, cercetătorii au descoperit urme de droguri precum canabis și cocaină, indicând utilizarea acestora în tratamentele medicale. Dieta pacienților a inclus grâu, orz și chiar amidon de cartof, sugerând influențe timpurii din Lumea Nouă.
Concluzie
Studiul criptei de la Ca’ Granda oferă o perspectivă unică asupra vieților celor săraci din Milano în secolul XVII, evidențiind nevoile de sănătate, intervențiile medicale și condițiile sociale ale acelei perioade. Această cercetare contribuie la înțelegerea istoriei medicale europene și a impactului acestui spital emblematic asupra comunității.
