Evacuarea din Gaza
Sana el-Azab, o fostă profesoară din Deir al-Balah, Gaza, a ajuns în orașul englezesc Durham la sfârșitul lunii trecute, după ce a fost evacuată împreună cu alți 33 de studenți. Această tranziție reprezintă o distanță imensă, atât fizică, cât și emoțională, pentru Sana, care declară că „nimeni nu poate înțelege ce am trăit în Gaza.”
Studii în Marea Britanie
În luna iunie, Sana a obținut o bursă la Universitatea din Durham pentru a studia conducerea și schimbarea în educație. După săptămâni de incertitudine, în noaptea de 17 septembrie, a părăsit Gaza, trecând mai întâi prin Iordania pentru teste biometrice. Aceasta este prima dată când ea și alți studenți din Gaza au vorbit public despre experiențele lor.
Sistemul educațional distrus
Toate universitățile din Gaza au fost distruse, iar sistemul de educație nu mai există. Campusul principal al Universității Al-Azhar, una dintre cele mai mari instituții academice palestiniene, a fost redus la dărâmături din cauza bombardamentelor israeliene. Din aprilie 2023, toate formele de educație formală au fost suspendate, iar 660.000 de copii rămân în afara școlii, conform avertismentelor ONU despre o „generație pierdută.”
Iniciativa personală a Sanei
În aprilie anul trecut, Sana a înființat o școală improvizată într-o clădire fără acoperiș, unde a predat engleză și matematică pentru aproximativ 20 de fete cu vârste între 7 și 12 ani, oferindu-le și mese calde. „Am vrut să le ofer un pic de normalitate în mijlocul haosului,” spune ea.
Dilemele evacuaților
Părăsirea Gaza a fost o decizie dificilă pentru Sana, care a plecat cu doar telefonul mobil și hainele de pe ea. „Sunt mândră că am ajuns aici, dar este complicat. Nu pot procesa totul. Este copleșitor,” a declarat ea. „Simt tristețe pentru că am lăsat în urmă familia și prietenii în acea situație disperată.”
Perspectivele viitoare
În total, 58 de studenți din Gaza au ajuns în Marea Britanie pentru a beneficia de burse la peste 30 de universități. Sana consideră că educația a fost întotdeauna un refugiu pentru ea și o punte către viitor. Totuși, se confruntă cu dificultăți în a se adapta, spunând că „jumătate din mintea mea este în clasă, iar cealaltă jumătate este încă în Gaza.”
Concluzie
Experiența Sanei el-Azab subliniază impactul devastator al conflictului asupra educației și viitorului tinerelor generații din Gaza, dar și oportunitățile de reconstrucție și schimbare pe care le pot aduce acești studenți în viitor.
