Nu concurez cu inteligența artificială
Noua carte „Scurte scenarii inițiatice“ este o colecție de proză scurtă ce acoperă perioada 2010-2020, având la bază experiențe personale și o deschidere spre dimensiuni spirituale și transcendente ale existenței.
În calitate de autor, Magda Cârneci explică faptul că majoritatea textelor din volum provin din jurnalele intime pe care le-a ținut de-a lungul anilor. Relatările, recitite recent, au relevat detalii minuțioase despre trăiri emoționale și spirituale, potrivite pentru proză de sine stătătoare. Autoarea susține că scrie exclusiv despre experiențe reale, evitând construcțiile artificiale, și mizează pe o viziune literară care depășește realismul prozaic actual, orientându-se spre o perspectivă transcendentă asupra omului și a relației sale cu lumea.
Magda Cârneci consideră că literatura contemporană suferă, cu excepții notabile, din cauza unei închideri materialiste asupra realității și că este nevoie de o abordare mai amplă, care să includă conștientul, subconștientul și supraconștientul, pentru a reflecta evoluția și transcenderea omului. Prozele sale revendică această dimensiune esențială a umanului, element pe care îl vede ca un mijloc autentic de transformare interioară.
În ceea ce privește ritualul de scris, autoarea nu are o zi fixă dedicată, ci preferă anumite ore din zi, în special după-amiaza, între ora 14 și 18, perioadă în care lumina soarelui, care pătrunde în parcul de lângă locuința ei, îi oferă energie și inspirație. Această preferință este legată și de momentul nașterii sale, care a avut loc tot după-amiaza. Lumina este pentru ea o sursă supremă de vitalitate, pe care încearcă să o transfere în cuvintele sale pentru cititori.
Primul text din carte descrie o dimineață la cafea încheiată cu lacrimi, evocând o stare spontană de vid mental sau grație, însoțită de o emoție profundă și recunoștință față de forțele invizibile ce guvernează evoluția umană. Autoarea respinge ideea existenței unor învingători sau învinși în literatură, sugerând că lacrimile sunt expresia naturală a emoțiilor intense.
Referitor la conceptul de „scriitură feminină“, Magda Cârneci povestește că în anii ’90 a susținut acțiuni feministe în România posttotalitară, însă se consideră o feministă pasivă, spre deosebire de colegele ei active în domeniu. În romanul „FEM“, practică un „feminism feminin“ care nu renunță la feminitate, ci o pune în valoare, eliberând-o de frici și convenții tradiționale, deschizând-o spre o dimensiune spirituală.
În ceea ce privește scrisul înainte de 1989, acesta era un act riscant, supus cenzurii politice sau autocenzurii, însă scriitorii găseau deseori metode indirecte, metaforice, pentru a transmite adevărul. Rolul scriitorilor rămâne acela de a exprima o viziune coerentă și sensibilă asupra lumii și oamenilor, fiind furnizori de chei expresive necesare înțelegerii lumii și a sinelui.
În anii ’90 și 2000, odată cu apariția internetului și a e-bookurilor, industria cărții a cunoscut o creștere neașteptată, în ciuda temerilor inițiale legate de dispariția editurilor și librăriilor. Apariția inteligenței artificiale aduce o nouă provocare la scară mai largă, însă aceasta nu a atins încă finețea și profunzimea scrisului uman. Scriitorii pot folosi memoria culturală vastă oferită de IA pentru creațiile lor, iar confruntarea cu IA poate elimina anumite tipuri pragmatice de producători de texte, dar și consolida scriitorii autentici. Magda Cârneci nu utilizează IA și nu intră în competiție cu aceasta, deoarece scrie despre experiențe interioare „supraemoționale“ sau „supramentale“ pe care IA nu le poate reproduce.
În afară de lansarea de la Târgul de Carte Gaudeamus 2025, autoarea a avut o lansare și în 2024 pentru audiobookul „Insurecții/Incantații“, realizat de Editura Casa Radio. Această experiență i-a oferit bucuria de a-și citi poeziile în maniera proprie, iar selecția poemelor a fost făcută de ea însăși. Colaborarea cu echipa editurii a fost apreciată pentru profesionalism, iar numărul mare de cititori prezenți la lansare a reflectat popularitatea brandului Casa Radio.
În perioada 2006-2010, Magda Cârneci a fost directoare la Institutul Cultural Român de la Paris, unde a implementat programe pentru promovarea literaturii române în Franța. Observând că literatura română nu era apreciată pe măsura așteptărilor în capitala franceză, a organizat colocvii dedicate unor scriitori români importanți și a continuat această activitate intensă la ICR Paris. În 2006, a înființat Premiul Internațional de Literatură Francofonă „Benjamin Fondane“ și Asociația Traducătorilor Francezi de Literatură Română (ATLR). De asemenea, a susținut apariția de cronici și finanțat dosare despre poezia română contemporană în reviste culturale franceze, încurajând editorii francezi să acorde atenție scriitorilor români. Ea subliniază însă că astfel de inițiative pot avea succes doar dacă sunt susținute pe termen lung, însă unele dintre ele au rezistat până în prezent.
Fragmente din jurnalul intim al autoarei, ținut timp de peste 30 de ani, au fost publicate în revistele „Convorbiri literare“ din Iași și „Vatra“ din Târgu Mureș. Magda Cârneci a ales să transforme aceste materiale într-un „jurnal spiritual“, concentrându-se asupra experiențelor interioare și lecturilor din domeniul religiosului și esotericului. Procesul de selecție și revizuire a fost complex, necesitând note și adnotări ample, iar expunerea publică a acestei zone sensibile rămâne dificilă chiar și într-o lume relativ liberă. Jurnalul este așteptat să apară în cursul anului 2026.
În încheiere, autoarea a oferit un poem intitulat „Autobiografie tombală (după o idee a desenatorului Ion Barbu)“ dintr-un volum în lucru, „Canto spiritual“:
„Am fost o ființă duală.
Și capră, și pește, nu m-am hotărât pe ce tărâm să înaintez.
Cu un picior în noroi și cu celălalt într-un abur de fata morgana.
Deși născută femeie, aș fi vrut să fiu bărbat. Sau și bărbat, și femeie.
Deși născută într-un mic oraș de provincie, aș fi vrut să fiu universală.
Magda Cârneci nu sunt eu, eu a fost întotdeauna o alta.
Deși aș fi vrut să fiu unitară, m-am împrăștiat în toate direcțiile.
Am crezut că voi avea timp pentru toate. N-am avut.
Am crezut că mă pricep la oameni, dar m-am înșelat.
Am crezut că știu să aleg între bine și rău, dar numai uneori am știut.
Mi s-au dat multe clipe de Grație, totuși pe multe le-am și uitat.
Am fost iubită mai mult decât poate am meritat.
Mi s-au întâmplat mici minuni, dar
