Paris – Emmanuel Macron intră în 2026 într-o poziție politică fragilă, marcată de cea mai scăzută cotă de încredere de la începutul mandatului său prezidențial. Potrivit celor mai recente date de opinie, doar 25% dintre francezi mai declară că au încredere în actualul președinte, un nivel care confirmă o erodare profundă a relației dintre Palatul Élysée și societatea franceză.
În paralel, Jordan Bardella, liderul Rassemblement National, înregistrează o creștere accelerată în sondaje și devine una dintre figurile centrale ale noii configurații politice din Franța. Ascensiunea sa nu este un fenomen izolat, ci parte a unei repoziționări mai ample a electoratului francez, care semnalează sfârșitul ciclului politic dominat de macronism.
Macron, la minim istoric de încredere
Scăderea sprijinului pentru Emmanuel Macron vine pe fondul unui cumul de factori: tensiuni sociale persistente, dificultăți economice, reforme contestate și un climat politic intern dominat de instabilitate. După aproape un deceniu în care a fost perceput drept liderul reformist al Franței și una dintre vocile dominante ale Uniunii Europene, Macron se confruntă acum cu o pierdere de legitimitate internă fără precedent.
Încrederea publicului s-a erodat constant, iar pragul de 25% confirmă ruptura dintre președinte și o mare parte a electoratului. Pentru mulți francezi, discursul prezidențial nu mai oferă soluții concrete la problemele cotidiene, iar imaginea de lider al stabilității europene nu mai compensează frustrările interne.
Această realitate politică limitează sever capacitatea lui Macron de a acționa eficient, atât pe plan intern, cât și extern.
Jordan Bardella capitalizează nemulțumirea publică
În contrast cu declinul președintelui în funcție, Jordan Bardella apare tot mai frecvent drept principalul beneficiar al nemulțumirilor populare. Cu o cotă de încredere semnificativ mai ridicată decât cea a lui Macron, Bardella reușește să se impună ca figura centrală a opoziției și un posibil lider al unei noi majorități politice.
Ascensiunea sa reflectă o schimbare structurală în politica franceză, în care electoratul se îndepărtează de centrismul liberal și caută alternative percepute drept mai ferme, mai previzibile și mai apropiate de preocupările naționale. Fără a mai fi limitat la un electorat de nișă, Rassemblement National devine un actor mainstream, iar Bardella, un politician cu profil prezidențiabil.
Această evoluție anunță o nouă eră politică în Franța, în care balanța de putere se deplasează vizibil.
Scăderea influenței lui Macron în politica europeană
Erodarea sprijinului intern are consecințe directe asupra poziției lui Emmanuel Macron pe scena europeană. În ultimii ani, liderul francez a fost unul dintre principalii promotori ai unei Uniuni Europene mai integrate, mai autonome strategic și mai vizibile geopolitic. Însă influența externă a unui lider este strâns legată de soliditatea sa politică internă.
Un președinte susținut de doar un sfert din populație are o capacitate redusă de a impune agende, de a negocia din poziții de forță și de a mobiliza partenerii europeni. În marile dosare ale Uniunii – securitate, economie, extindere sau politică externă – Franța riscă să vorbească cu o voce mai slabă, iar inițiativele Parisului să fie privite cu mai multă prudență.
În același timp, ascensiunea forțelor politice suveraniste în Franța este urmărită atent la Bruxelles, unde se conturează tot mai clar ideea că perioada de dominație politică a tandemului franco-german se apropie de un punct de inflexiune.
Franța, între tranziție și incertitudine
Franța intră astfel într-o fază de tranziție politică profundă. Slăbirea autorității lui Emmanuel Macron, combinată cu creșterea vizibilității lui Jordan Bardella, redefinește raportul de forțe atât pe plan intern, cât și european. Nu este vorba doar despre un recul personal al președintelui, ci despre o schimbare de paradigmă politică.
Pe termen mediu, această dinamică ar putea influența decisiv direcția Franței în Uniunea Europeană și poziționarea sa în marile dosare geopolitice. Pentru prima dată după mulți ani, Parisul nu mai apare ca un pilon de stabilitate politică, ci ca un stat aflat într-o reconfigurare internă cu efecte externe semnificative.
În acest context, anul 2026 se anunță decisiv nu doar pentru viitorul politic al lui Emmanuel Macron, ci și pentru rolul Franței într-o Europă aflată, la rândul ei, într-un moment de redefinire strategică.
Citește și https://www.atlasnews.ro/intalnire-decisiva-trump-zelenski-mar-a-lago-plan-pace-ucraina/
