Decesul lui Ken Jacobs
Ken Jacobs, un renumit cineast experimental și pilon al cinematografiei underground din New York, a decedat la vârsta de 92 de ani. Fiul său, Azazel Jacobs, care este și el cineast, a declarat pentru New York Times că tatăl său a murit din cauza insuficienței renale, într-un spital, duminică.
Contribuții la cinematografia experimentală
Jacobs a fost descris de New York Times drept „éminence grise” al avangardei americane. Împreună cu soția sa, Flo, cu care a colaborat la multe dintre lucrările sale, a traversat lumi ale artei experimentale și ale cinematografiei din noul val american, alături de Jack Smith, Andy Warhol și Jonas Mekas. A fost membru fondator al Co-operative Film-Makers din New York și primul director al Millennium Film Workshop, în 1966, ambele oferind un spațiu pentru cineaști care lucrau în afara curentelor principale și care continuă să funcționeze și astăzi.
Opera și influența sa
Jacobs a realizat filme precum Little Stabs at Happiness, Blonde Cobra și Tom, Tom, the Piper’s Son, care l-au consacrat în cadrul circuitului de film underground al anilor ’60. Într-un interviu cu Museum of Modern Art, Jacobs a declarat că el și Flo au lucrat ca „doi pictori văzând ce este posibil în prezentarea filmului în moduri neașteptate”. El a subliniat că scopul lor nu era doar de a spune povești, ci de a explora aspecte vizuale și mișcarea spațiului colorat.
Cariera timpurie și dezvoltarea artistică
Născut în New York în 1933, Jacobs a studiat la School of Industrial Art, dar a abandonat. După ce a servit în Coast Guard, a studiat cu pictorul Hans Hofmann și a realizat primul său film, Orchard Street, în 1955. Această lucrare impresionistă a fost descrisă de Jacobs ca fiind despre „multe povești care se întâmplă în gesturi mici”. De asemenea, a fost un participant frecvent la Cinema 16, un alt centru de avangardă care l-a influențat profund.
Filmele emblematice
Little Stabs at Happiness, un compendiu de patru scurtmetraje, a fost filmat între 1959 și 1963, în colaborare cu Jack Smith. Blonde Cobra, un alt film semnificativ, a avut premiera în 1963 și a fost descris de criticul de film Jonas Mekas ca fiind „o lucrare greu de depășit în perversitate, bogăție, frumusețe, tristețe și tragedie”. În 1969, Jacobs a realizat Tom, Tom, the Piper’s Son, o reexaminare radicală a unui fragment de film mut din 1905, care a fost adăugat în National Film Registry pentru conservare în 2007.
Activitatea didactică și ultimele proiecte
În 1969, Jacobs a început să predea film la Universitatea Binghamton, parte a Universității de Stat din New York. Activitatea sa a încetinit pentru câțiva ani, dar s-a revigorat în anii ’90, culminând cu lansarea filmului Star Spangled to Death, în 2004, o lucrare de șase ore care a fost descrisă ca o „lecție de istorie” și o satiră asupra privilegiului alb american. Jacobs a fost, de asemenea, preocupat de depășirea suprafeței bidimensionale a filmului, inventând un sistem de editare stroboscopic numit „eternalism” în 2006.
Moartea soției și impactul personal
Flo Jacobs a decedat în iunie, iar Azazel a declarat că viața fără partenera sa de colaborare de peste 60 de ani a fost de neimaginat, mai ales pentru Ken. Acesta este supraviețuit de copiii săi, Azazel și Nisi, o artistă.
Concluzie
Decesul lui Ken Jacobs marchează pierderea unei figuri fundamentale în cinematografia experimentală, ale cărei inovații și contribuții vor continua să influențeze viitoarele generații de cineaști și artiști.
