În această analiză de opinie, Alexandru Stoiciu pornește de la ipoteza că românii, supraviețuind secole întregi între imperii, au învățat să citească raportul de forțe mai degrabă decât să producă direcția istoriei. Prin Noica, Blaga și Cioran, prin comparații cu Polonia, Serbia și Ungaria și prin analiza relației cu Occidentul după 1989, textul întreabă dacă România, ajunsă de partea bună a vântului, poate începe să-și stabilească singură direcția.