Genocid, Holodomor și Holocaust: evenimente tragice din istorie
În secolul al XX-lea, au apărut trei termeni care reflectă realități devastatoare, având consecințe grave pentru anumite popoare – armean, ucrainean, evreu – dar și pentru întreaga omenire.
Un eseu intitulat „Un Sisif fericit”, scris de Bogdan-Alexandru Stănescu, din volumul Peștii cubanezi. Un secol în eseuri (Editura Trei, 2025), analizează modul în care Albert Camus a gândit și a înțeles lumea din jurul său. Camus, scriitor și gânditor, a militat pentru o „a treia căi” universală, care să ofere o alternativă atât stalinismului, cât și capitalismului cinic american. „Nu poți combate capitalismul cu ceva mai rău decât el”, susținea el, pledând pentru democrația ca simplu exercițiu al democrației. Această idee este similară cu concluziile lui Orwell din „Leul și unicornul”, care subliniază importanța unei stângi raționale, ce refuză principiul conform căruia scopul scuză mijloacele.
O întrebare care rămâne relevantă este dacă se poate ajunge la un acord de pace între Federația Rusă a lui Putin și Ucraina lui Zelenski. Condițiile de pace au fost stabilite printr-un acord (nu foarte) secret, inițial în 28 de puncte, iar ulterior, după modificări, în doar 20, acceptat de Washington și propus unei Moscove care nu pare interesată de o pace durabilă, din care să nu obțină un avantaj semnificativ.
În acest context, este important să ne amintim de genocidul din Rwanda, dar și de Holodomor, o tragedie a poporului ucrainean, menționată adesea cu jumătate de gură, și de Holocaust, care a avut milioane de victime, indiferent de contestările care pot apărea. Oare pot impune SUA și echipa lui Trump o pace echitabilă?
Imaginile devastatoare cu blocurile de locuințe distruse și victimele transportate de pompierii din Ucraina circulă în întreaga lume. Cum ar putea Ucraina lui Zelenski și comunitatea internațională să accepte propunerile lui Trump sau ale altora, cum ar fi Steve Witkoff, un investitor new-yorkez cu o avere considerabilă, ajuns negociator al Statelor Unite pe subiecte sensibile? Este ciudat cum societatea americană a trecut de la consilieri precum Kissinger și Brzezinski la Witkoff și Vance.
Este posibil ca acest capitalism cinic american să aibă un impact pozitiv asupra negocierilor pentru un acord de durată? Există rezerve că expunerea unor aranjamente de culise ar putea aduce beneficii. Poate că, dimpotrivă, va genera complicații suplimentare. Este evident că liderii europeni trebuie să se mobilizeze în sprijinul Ucrainei și al lui Zelenski, apărarea Ucrainei fiind strâns legată de destinul Europei, din care România face parte. Trebuie să ne menținem poziția și să nu renunțăm la statutul nostru.
Reacțiile patriotarde ale extremiștilor, care pretind a fi suveraniști, nu contribuie în mod constructiv la viața politică internă sau internațională. Noua Strategie de Apărare, recent aprobată de Parlamentul României, ar trebui să fie un semnal pozitiv că lucrurile nu se vor deteriora și în țara noastră.
