Femeia la fân să nu mai împrăștie fânul
În februarie 1982, la plecarea din România cu un pașaport de apatrid, Emil Riman, fostul director al Teatrului Bulandra, a fost împiedicat să ia cu el orice fel de document, inclusiv propriile acte de studii.
După ce a fost demis de la conducerea Bulandrei în 1979 și condamnat pentru „inversiune sexuală“, Riman a fost angajat la o nouă secție a Bibliotecii „Mihail Sadoveanu“. Înainte de a părăsi țara, a transmis colegelor de la bibliotecă diverse documente din perioada sa la Bulandra. Printre acestea se numără două pagini dactilografiate care au rămas la Ioana Gruenwald. Documentul se intitula „Observații comunicate la ședința din 8 noiembrie a.c. ora 16.30 la Comitetul Municipal al PCR“ și conținea indicații de modificare pentru piesa „Interviu“ de Ecaterina Oproiu, regizată de Cătălina Buzoianu.
Piesa „Interviu“ a avut premiera la Bulandra pe 18 decembrie 1976, iar „Observațiile…“ menționează îmbunătățiri față de vizionările anterioare, ceea ce sugerează că documentul datează tot din 1976. Deși foile nu sunt semnate și nu au numere de înregistrare, comparația cu alte materiale dactilografiate din acea perioadă poate arăta că au fost realizate cu una dintre mașinile de scris ale instituției. Aceste mașini erau înregistrate la Miliție, iar accesul la arhive ar putea confirma autenticitatea paginilor.
„Observațiile…“ și premiera piesei au avut loc înainte de desființarea formală a cenzurii în decembrie 1977. Totuși, mecanismul de cenzurare în artele spectacolului a existat deja de ani buni, incluzând diverse entități de la Comitetul Oamenilor Muncii la Securitate. Acestea identificau posibile „situații dușmănoase“ în timpul repetițiilor sau reprezentațiilor. Intervențiile politice erau comunicate mai ales verbal, iar documentele păstrate nu reflectă toate aceste solicitări.
Piesa Ecaterinei Oproiu, inițial intitulată „Handicap“, fusese inclusă în repertoriul stagiunii anterioare, 1975-1976. Totuși, conform unei note din iulie 1976, „Handicap“ a fost respinsă pentru că „prezenta viața femeii contemporane“ într-o lumină prea negativă. Ulterior, textul a fost modificat, iar titlul a fost schimbat, considerat nepotrivit în contextul politic al vremii. Piesa „Interviu“ a fost montată concomitent în patru teatre din România, cu premiere în decembrie 1976.
Problemele întâmpinate de spectacolul „Interviu“ nu sunt doar documentate în arhive, ci și în amintirile artiștilor. Regizoarea a menționat că „spectacolul a avut de întâmpinat multe probleme“, dar în final a avut succes. Motivul pentru care istoria cenzurii nu este reflectată în documentele ulterioare poate fi că intervențiile nu erau percepute ca având conotații politice, ci mai degrabă ca o reacție la feminismul piesei.
Comitetul Municipal PCR avea mai multe nemulțumiri referitoare la spectacol. Printre acestea, se număra cerința de a elimina numele Indira Gandhi și de a reduce muzica străină. Indicațiile de cenzură vizează conservarea imaginii oficiale a Partidului ca susținător al emancipării femeii, subliniind că procesul nu a fost finalizat din cauza prejudecăților persistente.
Solicitările Comitetului includeau și eliminarea referințelor la violență și divorț, dorind să se prezinte o imagine pozitivă a femeilor. De asemenea, se cerea scoaterea unor personaje care nu se aliniaseră idealurilor comuniste, cum ar fi „Femeia din pachet“ și „Tanți“. Ultima sugestie a fost de a introduce un personaj pozitiv care să reprezinte idealurile regimului.
Din presa vremii se pot observa opinii care susțin poziția Partidului, cu critici care îndreptau atenția asupra așa-zisei „grele moșteniri“. Un critic a notat că piesa nu reflectă problemele reale cu care se confruntă femeile în societatea socialistă, sugerând că emanciparea este mai mult o problemă de conștientizare.
Printre cele mai absurde cerințe ale Comitetului Municipal s-a numărat „Femeia la fân să nu mai împrăștie fânul“. Această solicitare a fost menționată de Mihai Mănescu, care amintea cum decorul a fost modificat din cauza observațiilor comisiei. Astfel, decorul a fost adaptat pentru a se conforma cerințelor.
Piesa a fost jucată de Ica Matache, iar indicațiile pentru personaj au inclus eliminarea ideii că egalitatea între bărbat și femeie există doar în lege. Finalul „Observațiilor“ cerea o revizuire a imaginii bărbaților, care erau prezentați ca necorespunzători. Spectacolul a fost autorizat în urma revizuirilor, chiar dacă unele sugestii nu au fost implementate.
