Europa se confruntă cu riscul unei penurii de combustibil pentru avioane în următoarele trei săptămâni
Europa s-ar putea confrunta în următoarele trei săptămâni cu o penurie sistemică de combustibil pentru avioane, dacă tranzitul prin Strâmtoarea Ormuz nu va fi reluat într-un mod stabil. Avertismentul a fost transmis de ACI Europe, într-o scrisoare adresată Comisiei Europene, pe fondul tensiunilor din Orientul Mijlociu și al prețurilor ridicate ale petrolului.
Asociația europeană a aeroporturilor a atras atenția că blocajele din Strâmtoarea Ormuz pot duce rapid la o criză care să afecteze întregul sector aviatic european. În scrisoarea transmisă Comisiei Europene, ACI Europe a legat direct riscul unei penurii de evoluțiile din Orientul Mijlociu și de presiunea exercitată deja asupra pieței petroliere.
„Dacă tranzitul prin Strâmtoarea Ormuz nu este reluat într-un mod semnificativ și stabil în următoarele trei săptămâni, o penurie sistemică de combustibil pentru avioane riscă să devină realitate în Uniunea Europeană”, se arată în scrisoare.
Organizația a avertizat și că o astfel de criză ar avea efecte economice ample, dincolo de impactul direct asupra companiilor aeriene și aeroporturilor.
În documentul trimis executivului european, ACI Europe a arătat că o eventuală lipsă de combustibil pentru avioane ar afecta puternic economia europeană, într-un moment în care piața este deja tensionată de creșterea prețurilor petrolului.
Potrivit unui studiu ACI bazat pe date disponibile până în 2019, conectivitatea aeriană contribuie anual cu 851 de miliarde de euro la PIB-ul economiilor europene și susține 14 milioane de locuri de muncă. Totodată, aeroporturile gestionează 26% din exporturile Europei, raportat la valoare. Aceste date sunt invocate de organizație pentru a arăta că o criză de aprovizionare în aviație nu ar rămâne limitată la transportul aerian, ci ar produce efecte economice mai largi. ACI Europe a solicitat Comisiei Europene să urmărească aprovizionarea cu combustibil la nivelul întregii Uniuni, astfel încât industria să își poată coordona reacția în fața unei eventuale crize.
„În prezent, nu există la nivelul UE o cartografiere, evaluare și monitorizare a producției și disponibilității combustibilului pentru avioane”, se arată în document.
Prin această solicitare, organizația cere o imagine comună la nivel european asupra producției și stocurilor, în condițiile în care aprovizionarea este gestionată diferit de la stat la stat.
În text este menționat că, în pofida anunțului făcut de Donald Trump privind un armistițiu de două săptămâni în războiul cu Iran, prețurile globale ale petrolului au rămas la niveluri ridicate. Acest context menține presiunea asupra costurilor din aviație și amplifică temerile privind aprovizionarea cu combustibil în perioada următoare.
Primele efecte au început să apară deja la nivelul operatorilor aerieni. Companiile iau măsuri pentru a limita pierderile, în condițiile în care costurile ridicate afectează direct rentabilitatea rutelor. Gigantul scandinav SAS a anunțat deja anularea a cel puțin 1.000 de zboruri programate pentru luna aprilie. Analiștii prevăd că luna mai va fi și mai provocatoare, forțând operatorii să renunțe la rutele neprofitabile și să transfere costurile ridicate direct către consumatori.
Astfel, problema nu se limitează la riscul unei penurii viitoare, ci produce deja schimbări concrete în programul unor companii aeriene.
Estimările realizate de Argus Media, pe baza datelor Eurostat, arată că reziliența statelor europene diferă în funcție de stocurile comerciale existente. În timp ce Regatul Unit ar avea stocuri pentru doar trei luni, țări precum Italia și Germania dispun de rezerve pentru șapte luni, iar Franța și Irlanda pentru opt luni. Totuși, aceste cifre sunt teoretice și nu iau în calcul blocajele logistice sau cererea fluctuantă.
Această diferență între state arată că impactul unei perturbări prelungite nu ar fi uniform în Europa.
Un alt risc important este legat de companiile care nu și-au protejat costurile prin strategii de hedging. În text se arată că multe companii aeriene semnează acorduri parțiale pentru a-și asigura un nivel minim de preț pentru combustibil, pe termen limitat, ceea ce poate amortiza impactul creșterilor bruște ale pieței. SAS a reacționat foarte rapid în martie tocmai pentru că expunerea la prețurile mari era imediată, a explicat George Shaw.
Chiar și companiile care folosesc instrumente financiare de protecție sunt vulnerabile din cauza decalajului uriaș dintre prețul țițeiului brut și cel al combustibilului rafinat pentru avioane. Asta înseamnă că, inclusiv în cazul operatorilor care au încercat să se protejeze de volatilitatea pieței, riscul nu dispare complet.
În analiză este invocat și punctul de vedere al Anitei Mendiratta, consilier special al UN Tourism, care a explicat limitele infrastructurii aeroportuare în fața unei astfel de crize. Anita Mendiratta, consilier special al UN Tourism, subliniază că infrastructura aeroportuară nu permite stocarea unor cantități mari de combustibil, sistemul bazându-se pe livrări continue prin conducte și rafinării. Orice întrerupere, fie ea și scurtă, poate bloca marile hub-uri internaționale în câteva zile.
Prin urmare, chiar și o întrerupere temporară a fluxului de aprovizionare poate produce efecte rapide în marile aeroporturi.
Pentru a acoperi lipsa livrărilor din Orientul Mijlociu, Europa a început să se orienteze spre Statele Unite. Totuși, volumele suplimentare rămân mult sub necesarul obișnuit al pieței europene. Exporturile lunare de combustibil pentru aviație din SUA către Europa au atins în martie un nivel record de 400.000 de tone.
Totuși, această cifră rămâne infimă comparativ cu necesarul de 1,4 milioane de tone importat în mod obișnuit. Deși rafinăriile europene din țări precum Germania, Italia sau Olanda încearcă să crească producția internă, procesul este lent și nu poate compensa total absența livrărilor din Orientul Mijlociu. Textul arată astfel că alternativa americană ajută doar parțial și nu poate înlocui rapid fluxurile tradiționale de aprovizionare.
La nivel politic, Bruxelles-ul încearcă să coordoneze un răspuns unitar. Comisia Europeană a invitat statele membre la dialog, recunoscând că nu deține o imagine completă asupra stocurilor deținute individual de fiecare țară, deoarece acestea sunt gestionate prin contracte private între companii aeriene și furnizori.
Această lipsă de vizibilitate asupra stocurilor disponibile complică reacția comună la nivel european, într-un moment în care industria avertizează că timpul rămas până la o posibilă criză este limitat.
