Echipamente medicale sustenabile: între mit și realitate
Cuvântul „sustenabilitate” este tot mai folosit, dar, în domeniul medical, implementarea este complicată din cauza cerințelor privind siguranța pacienților, sterilității și costurilor.
Sistemul medical generează, la nivel global, tone de deșeuri în fiecare zi. Materiale precum seringi, mănuși de unică folosință, halate medicale de unică folosință, măști și ambalaje sterile ajung frecvent la incinerare. În pandemie, imaginea sacilor cu echipamente folosite a devenit simbolul paradoxului dintre protecția sănătății și impactul asupra mediului.
Trecerea la materiale biodegradabile sau reciclabile ridică probleme tehnice. Echipamentele medicale trebuie să îndeplinească standarde stricte de igienă și protecție. Materialele „eco” trebuie testate pentru rezistență și pentru comportamentul lor în timpul sterilizării la temperaturi ridicate și în contact cu agenți chimici.
Multe firme promovează uniforme medicale „verzi”, confecționate din materiale reciclate parțial, cum sunt poliesterul reciclat (rPET) sau bumbacul organic. Procesul de reciclare a poliesterului presupune un consum mare de energie și apă, iar fibrele rezultate au durabilitate redusă. Dacă spitalele le înlocuiesc mai des, avantajul ecologic scade.
Halatele medicale de unică folosință sunt uneori fabricate din polipropilenă reciclată sau din materiale biodegradabile. Performanța lor rămâne, în multe cazuri, inferioară variantelor standard. Aceste modele pot oferi o protecție redusă împotriva lichidelor sau a contaminării, comparativ cu opțiunile tradiționale.
Sustenabilitatea în domeniul medical implică întregul lanț: producție, transport, sterilizare, spălare, colectare și eliminare. Obstacolele majore includ rezistența materialelor la sterilizarea industrială, reglementările și costurile.
Multe materiale biodegradabile nu rezistă la ciclurile termice și chimice impuse de standardele sanitare. O uniformă medicală ecologică trebuie să suporte zeci de spălări la peste 60°C fără să-și piardă forma sau rezistența.
Directivele europene privind echipamentele individuale de protecție (EIP) sunt stricte. Până când materialele sustenabile nu obțin certificările necesare — EN 13795, ISO 13688, ISO 22610 — ele nu pot fi folosite în spitale pentru uniforme medicale.
Materialele ecologice sunt, în general, mai scumpe. Spitalele, publice sau private, funcționează cu bugete limitate. Frecvent, criteriul de selecție rămâne prețul, nu amprenta de carbon. Implementarea practică a sustenabilității avansează mai lent decât discursul public.
Progresul real se vede în segmentul textil reutilizabil. Producătorii investesc în uniforme și halate fabricate din materiale mixte, durabile. Acestea pot fi spălate și refolosite zeci de ori fără degradare. Soluțiile reutilizabile reduc deșeurile generate de variantele de unică folosință.
Calitatea estetică și funcțională a crescut: uniforme cu croieli moderne, materiale respirabile, finisaje antibacteriene și tratamente care prelungesc durata de viață a țesăturilor. În spitalele mari, cu spălătorii industriale care respectă proceduri stricte de igienă, reutilizarea este o practică realistă. În unitățile mai mici sau în clinici private, variantele de unică folosință rămân dominante din motive logistice și de cost.
Impactul real asupra mediului depinde de context. Importul halatelor din Asia, transportul și procesarea pot anula beneficiile ecologice. Spălarea și dezinfectarea pot necesita detergenți agresivi și un consum mare de apă, ceea ce diminuează economia de resurse.
Adevărata sustenabilitate necesită optimizarea tuturor verigilor: materiale certificate, procese de spălare eficiente din punct de vedere energetic, durabilitate extinsă și colectare controlată a deșeurilor textile.
În Europa occidentală, unele spitale testează circuite de reciclare pentru halate medicale și lenjerie, în care fibrele uzate sunt refolosite în produse non-sterile. În Olanda, Franța, Germania și Suedia există inițiative concrete de reciclare a textilelor medicale.
Exemple: Elis Textile Services și Berendsen derulează programe de reciclare în circuit închis („closed-loop recycling”) pentru textile profesionale, inclusiv halate medicale și lenjerii spitalicești. Fibrele deteriorate sunt transformate în materiale izolante, lavete industriale sau alte produse non-sterile. În Franța, proiecte susținute de ADEME (Agenția de Tranziție Ecologică) au vizat reciclarea textilelor medicale. În Țările de Jos, unele spitale, de exemplu spitalul Radboudumc din Nijmegen, au implementat programe-pilot de recuperare a textilelor de unică folosință în colaborare cu producători.
În România nu există programe de reciclare sistemică a textilelor medicale. Majoritatea spitalelor publice și private trimit echipamentele textile uzate la incinerare, conform normelor de gestionare a deșeurilor periculoase — Ordinul 1226/2012 și HG 856/2002.
Implementarea sustenabilității necesită decizii pragmatice: spitalele pot reduce deșeurile alegând uniforme reutilizabile certificate, nu variante „eco” de unică folosință. Distribuitorii pot colabora cu furnizori locali pentru a reduce transportul internațional. Autoritățile pot stimula producția internă prin subvenții și programe dedicate.
Astăzi, echipamentele medicale sustenabile sunt mai degrabă o direcție de cercetare decât o realitate de masă. Există progrese reale, dar nu spectaculoase. Uniformele medicale și halatele devin treptat mai durabile, mai sigure și mai eficiente din punct de vedere energetic. Termenii „biodegradabil” sau „eco” trebuie priviți critic. Schimbarea implică abordarea sustenabilității pe tot parcursul lanțului, de la producție până la eliminare.
